“Adio del passato” şi “finale di marcia” - FESTIVALUL DE ARTE DE LA CÂMPINA

Câmpina a şi dat, a şi găzduit personalităţi din foarte multe domenii. Bunăoară, deunăzi a găzduit într-o pensiune generoasă nişte doctori şi maeştri de care s-a auzit şi se va mai auzi doar în cercuri restrânse pe la noi prin ţară şi ceva mai lărguţe prin străinătăţile mult mai generoase şi mai sensibile la acest capitol. Lista cu numele lor, cu lucrările şi compozitorii pe care i-au interpretat e lungă şi ne-ar trebui un foileton serios să vorbim despre fiecare-n parte cu performanţele şi biografia lui. Niciun nume nu va apărea aici în afară de unul singur, Nastratin Hogea. Nu, el n-a fost la festival să predea vreun masterclass, dar ne-a rămas în multe pilde din care vom selecta una să vorbim parabolic despre festival.

În cazul în care doriţi nume şi o mică elucidare personală sunteţi doar la un click sau două distanţă, îndrăzniţi să navigaţi pentru ei; nu ştiu cât merită sau nu în ochii şi preferinţele dumneavoastră muzica, teatrul sau artele plastice “clasice” pe care le consideraţi nişte cenuşărese anoste care nu-s în stare să facă “zânele” să le-nzestreze cu rochie de bal sau caleaşcă, nici să stârnească oftatul vreunui prinţ amator de senzaţional.

“Ştiţi voi ce scrie în Coran?” - şi-a întrebat Nastratin credincioşii în geamie. “Nu ştim!” - “Dacă nu ştiţi, la ce bun să vă ţin predica.” Ştiţi voi cum se citeşte o partitură? Greu. Toată admiraţia pentru cei ce pot citi în arabă, cât despre cititorii în chineză şi mai şi; de ce nu şi pentru cei ce ştiu să citească note muzicale, chiar cele mai grale partituri, şi, nu numai atât, dar să le şi transpună în sunete echivalente. Bravo lor! Să le citească sănătoşi, că de-aia le dă statul salarii să cânte prin filarmonici şi să predea pe la licee şi facultăţi de artă! Deci, dacă nu ştim şi nici nu ne interesează, bine faceţi că nu încercaţi să vă câştigaţi prozeliţi. Mulţi însă vor spune că au habar, că au ascultat muzică clasică, au fost la teatru şi prin galerii de artă, pentru ei merită să vorbim de ce s-a petrecut acolo. Hai să spunem că ştim…

“Păi, dacă ştiţi, aplicaţi! N-are rost să vă predic conduite şi precepte pe care le ştiţi.” - a zis a doua oară Nastratin, când i s-au sucit enoriaşii. Chiar aşa… Ştim ce-i aia artă selectă, unora ne şi place să ne-nfruptăm din ea din când în când. Dar drumul până la sala de concert a Casei de Cultură, când se anunţă cei mai desăvârşiţi muzicieni ai ţării, nu e neapărat presărat cu bolovani, ci nu-i bătătorit de trend. << La ce să mă duc? “Unde cânt-un pian şi o vioară şi-unde nu ne vede nimenea.” Aşa au început în prima seară reprezentaţiile maeştrilor, cu un pian şi o vioară. În sală se putea număra un public generos - dar nu şi ca număr. Dacă tot nu ne vede nimenea, la ce să mă duc, ce să postez eu pe instagram să mă creadă lumea c-am luat-o pe câmpiile grandorii… Cine mai vine dintre ai noştri? Clar că nimenea. Pardon, aş avea o obligaţie faţă de naşu, că şi-a înscris copii la un masterclass şi ei se duc. Dacă nu ştiaţi, naşu e din Bucureşti şi vrea să-şi facă din copii muzicieni cu ştaif. S-a gândit bine naşu’ să le ofere un viitor, adică după ce-o-nvaţă pe asta, le vine mult mai uşor să treacă la un gen de muzică de succes… În seara a doua harpă şi flaut. Hai, c-am nimerit-o. Interesant, la un moment dat am şi căscat, cred că din cauza întunericului, dar n-am aţipit când a cântat-o p-aia cu un fluviu… nu-i mai ţin minte numele, dar mare măiestrie să redai aşa un susur şi-un clipocit de apă permanent. În a treia seară, chiar că a fost ceva muzică mai de-a noastră. Trei domniţe s-au aşezat la un singur pian şi au creeat atmosferă. “Am dat de ritm, am dat de muzică”, piesa asta o ştiam dintr-un film, şi-am mai recunoscut una de când am fost odată la operă şi cânta o ofticoasă “Adio trecut calumea!” Şi-apoi la sfârşit au cântat marşul ăla cu care se-ncheie concertul de anul nou. Am aplaudat, nu glumă. Să nu-mi spuneţi c-am avut noroc să ascult o dată în viaţa mea harpa şi chitara clasică şi flautul pe viu, cum sună ele de la fabricantul lor. Nu! Aveau toate instrumentele şi toate vocile sonorizare prin microfonie.>>

Unii ştiu, alţii nu ştiu. Nastratin are un cuvânt duhovnicesc către toţi: “Cei care ştiu, să spună şi la cei care nu ştiu!” Când nu e vorba de faptul divers, cei care ştiu sunt profesorii, instructorii, antrenorii; ei spun la cei care nu ştiu, adică elevii, studenţii, cursanţii, jucătorii. Oricând la mijloc sunt copii, problema devine sensibilă şi delicată. Aceşti corifei de top ai artelor româneşti au venit la Câmpina pentru câteva zile să-şi spună din tainele lor unor cursanţi, în majoritate covârşitoare copii. În municipiul nostru s-au “vândut” secrete al consacrării în cadrul mai multor genuri de masterclass dedicat fiecare în parte viorii, pianului, harpei, flautului, orgii, cantoului, picturii, dramaturgiei, chitării clasice şi moderne, muzicii populare.

După ce s-au încheiat cursurile (încă nu toate, unele mai sunt în desfăşurare), profesorii s-au oferit să îi încânte pe câmpineni prin concerte cu intrare liberă. În plus au rezervat şi cursanţilor posibilitatea de a se exprima pe scenă într-un program variat şi emoţionant.

Îmaginaţi-vă ce înghesuială a fost… public câtă frunză, câtă iarbă, într-un smoc, mai pe înţeles aproximativ câte 30 de persoane seară de seară, din care 25 erau rudele sau cunoştinţele cursanţilor. Cel mai emoţionant moment a fost al unui copil de şcoală primară care după doar 5 zile de curs de chitară, pentru prima oară în viaţa lui atingându-i corzile la masterclass, a reuşit să înveţe şi să cânte acompaniat de profesor celebra melodie “Mâine vine Moş Crăciun”.

Nu, pentru muzica clasică sigur nu mai vine. De altfel, însăşi ultima seară s-a încheiat cu două melodii de muzică uşoară şi la sfârşit una de muzică populară din ale cărei versuri profetice cităm: “iaca vine lumea toată şi flăcăi din alte sate.” Să fie oare pentru artele cu temeinicie învăţate, sau pentru a doua zi unde se anunţă nume celebre de rock şi folk, atât la Brebu cât şi în centrul oraşului? “Împodobeşte mamă bradul!” că acolo vine lumea toată, Moşul şi flăcăi din alte sate…

Important e că la sfârşit s-au dat diplome de absolvire ale cursurilor pentru elevi şi de merit pentru profesori. O fetiţă simpatică ce obţinuse 2 diplome, una la secţiunea teatru şi alta la secţiunea chitară, a aruncat cu ele în sus lăsându-le să zboare prin sală şi-a strigat: “Diplome, luaţi diblome, sunt din belşug!”

Pe vremea când artele acestea erau la cel mai mare rang şi cinste, un filozof scria: “Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine.” Azi, la fel şi muzica la care Moş Crăciun n-o să mai vină decât ca la copiii săraci, dictonul s-a schimbat radical: “Cerul cu artificii deasupra mea şi fashion-ul în mine.”

În altă ordine de idei, sunteți aşteptăți joi 28 iulie la biserica catolică din Câmpina unde cursanţii şi profesorii de la canto şi orgă vor da un concert începând cu ora 18,30. Ne pare rău pentru cei care găsesc un inconvenient cu tuşeu propagandistic în locul ales pentru concert, dar, cum unii “nu au găsit altă rimă”, nici organizatorii n-au găsit o altă orgă primprejur.

Dan Precup