Când o toaletă publică devine sediul uneia dintre cele mai mari firme din România

Când o toaletă publică devine sediul uneia dintre cele mai mari firme din RomâniaO investigație Recorder și analizele realizate anterior de Economedia scot la iveală poate cel mai spectaculos caz de firmă-fantomă din România ultimilor ani: compania RICHRBT SRL (Regional Infrastructure Company for Highways Roads Bridges and Tunnels), poziționată în Top 100 companii după cifra de afaceri, dar care nu are activitate reală și nici sedii funcționale.

Intriga unei ascensiuni de contrabandă corporativă

Fondată în 2015 ca o mică firmă din Ilfov, RICHRBT a raportat cifre modeste în primii ani (zeci de mii de lei). După o perioadă de trei ani de inactivitate (2017–2019), compania a înregistrat o creștere bruscă și inexplicabilă:

• 2020: afaceri de 2,3 miliarde lei, de 38.000 de ori mai mari decât anterior;

• 2023: 3,6 miliarde lei cifră de afaceri și 312 milioane lei profit net;

• personal: de la 1 angajat la peste 1.200 în câțiva ani.

Cu aceste cifre, RICHRBT s-a plasat în top, lângă giganți precum Romsilva sau Coca-Cola.

Sediul: un WC public

Ancheta Recorder a descoperit că sediul social declarat al companiei este, de fapt, adresa unei toalete publice din Piața Charles de Gaulle, București. Sedii secundare declarate fie nu există, fie corespund unor locații fără legătură (farmacii, restaurante, saloane de evenimente).

În piața construcțiilor, nimeni nu a auzit de această companie, iar în bazele oficiale de contracte (SICAP, IBC Focus) RICHRBT nu figurează cu nicio lucrare reală.

Portofoliu clonat, proiecte false

Site-ul firmei include proiecte de infrastructură care aparțin altor constructori. Antreprenorul Cristian Erbașu a confirmat că site-ul său a fost clonat de RICHRBT, depunând plângere la poliție.

Printre lucrările prezentate fraudulos drept realizări proprii apar Stadionul Steaua București sau noua Maternitate Bega din Timișoara – ambele finalizate de alți constructori.

În spatele scenei: fraude și personaje controversate

Firma a fost preluată prin acte false, după ce a aparținut inițial unui mic antreprenor din Ilfov. Numele care apar ulterior:

• Neculai Prună, un vrâncean cercetat în trecut pentru evaziune fiscală, suspectat că ar fi coordonat schema.

• Marius Gabriel Prună, fiul său, implicat în dosare similare.

• Vasile Ciot, un pensionar din Râmnicu Sărat, figurează ca asociat, dar neagă implicarea.

În iulie 2024, firma a fost vândută pentru 126 milioane lei către două companii obscure din Elveția, controlate de un cetățean suedez, Reman Henk. Ulterior, au apărut advertoriale care promiteau investiții uriașe în parcuri fotovoltaice – fără dovezi reale.

Reacția autorităților

Deși plângerile la poliție, ONRC și ANAF datează din 2023, reacțiile instituționale au întârziat. Președintele ANAF, Adrian Nica, a confirmat pentru Recorder că „firma este în monitorizare”, invocând secretul fiscal.

Între timp, Direcția Generală Antifraudă Fiscală a început să investigheze și conexiuni cu comerțul de panouri fotovoltaice, unde prejudiciul estimat depășește câteva milioane de lei.

Cazuri similare și un context internațional

Fraudele prin furt de identitate corporativă sau crearea de companii-fantomă cu cifre umflate nu sunt unice României.

• În Italia și Spania au existat cazuri similare, unde firme fictive raportau afaceri colosale pentru a justifica tranzacții ilegale.

• În Marea Britanie, BBC a relatat în 2022 despre mii de „shell companies” care serveau drept vehicule pentru spălare de bani.

• În România, alte investigații jurnalistice (Rise Project, Recorder) au semnalat cazuri de firme-fantomă utilizate în lanțuri de evaziune și fraude europene.

Concluzie

Cazul RICHRBT expune o realitate îngrijorătoare: un sistem fragil, unde firme inexistente pot ajunge în topurile naționale, cu bilanțuri false validate oficial, în timp ce antreprenorii reali sunt sufocați de birocrație.

Nonsalanța acestei fraude – de la sediul într-o toaletă publică până la promisiuni de miliarde în energie verde – ridică semne de întrebare nu doar despre complicitatea unor personaje obscure, ci și despre vulnerabilitățile instituțiilor statului.

M.A. Dumbravă