“Miţu-Chiţu Jazz Festival”

   În parcul pionierilor, devenit mai târziu parcul de distracţii FIBEC, când patinoar, când tobogane, pistă de minicarting şi săritoare pentru copii, când parc de agrement cu terasă şi bar, când loc de buruieni sub semnul lacătului; în anul de graţie 2023, i s-au deschis larg porţile, s-a reamenajat temporar, s-a despăduchiat şi tuns, s-a utilat cu scenă, mese, scaune, tonete şi toalete reutilizabile parţial, ca să se poată desfăşura a XI-a ediţie a “Festivalului de Jazz-Rock - Câmpina.” Aşadar, locul unde se desfăşura de obicei festivalul, în curtea ştrandului de la Casa Ştiinţei, s-a mutat din cauza preţului închirierii spaţiului devenit de 6 ori mai scump decât chiria de la Miţu-Chiţu, une era mai ieftin chiar decât la Altex, aşa că ne întrebăm dacă organizatorul va primi de la Altex, conform reclamelor de la televizor, de două ori diferenţa de preţ. (Bine-nţeles că întrebarea este retorică, metaforică şi cu iz de glumă.)

   4-6 august, trei zile de încântare, destindere, muzică de calitate, în primul şi-n primul rând, ca de fiecare dată, un excelent prilej de socializare, revederi, întâlniri şi ieşit din casă pentru o seară estivală de neuitat, alăturându-te unui public select, dornic, aşezat, mulţumit, cooperant. De departe, cel mai mare succes I-au avut, şi cele mai multe vorbe de bine le-au primit “Parcul Miţu Chiţu” şi, ca deobicei, consilierul local Liviu Briciu, an de an promotorul şi organizatorul acestui festival prin care Câmpina mai scoate capul în lume din starea de provincialism anost.

   Sunt multe culise şi iţe nedezlegate în background-ul acestei manifestări bifate în dreptul x, y, z… de fapt şi de drept, nu ne interesează aici ascunzişurile şi dedesupturile, cine are neapărată nevoie de lămurirea lor pentru liniştea şi”setea de cunoaştere” personale, n-are decât să le caute în alte relatări sau să le investigheze personal.

Pentru noi, să-nceapă festivalul cu Mara Halunga: “taca-taca-ta parababdera” (intraductibil), “a gente se encontra no final” (adică lumea se-ntâlneşte într-un final) şi “vino, vino cu mine printre ruine (presimţea că vine la Miţu-Chiţu)… vrăjitoria, alegoria, vino Maria, vino Ion”.

Au venit şi Măriile şi Ionii, s-a umplut parcul iar Mara Halunga  & Cauê de Marinis au cântat-o de un proiect frumos, cu melodii şi ritmuri de Brazilia, un jazz-latino de fundal, numai bun ca spectatorii să-şi consolideze poziţiile în grupul de prieteni şi la mesele ne-ncăpătoare.

Pentru că urma Jimi el Laco şi prietenii. Despre Jimi el Laco se scrie şi se vorbeşte mult. A devenit o vedetă complexă-n show biz, un muzician “omul orchestră”, cântă la nenumărate instrumente precum vioară, chitară, pian, bouzouki, şi inedite instrumente de percuţie, abordează stiluri muzicale diverse începând de la muzică populară, trecând prin pop, rock, muzică grecească, jingle şi terminând fireşte cu jazz. Ne-a vizitat la câteva festivaluri împreună cu nonconformista şi îndrăgita formaţie de mare succes Nightlosers. Acum că le-a zis un pic de “la bună revedere” celor de la Nightlosers, şi-a format o nouă gaşcă de prieteni, muzicieni aleşi pe sprânceană. 

Despre toţi protagoniştii care ne-au încântat în acest festival, dacă am menţiona numai câteva amănunte esenţiale referitoare la muzica, viaţa şi realizările lor, ne-ar tebui să realizăm un foileton cât dosarul de caz complex al unui jurist. Ne rezumăm doar la scurte impresii generale şi vă lăsăm să navigaţi la câteva clicuri distanţă pentru a afla mai multe despre cei care v-au fermecat sau atras atenţia şi patosul în aceste trei seri. Prima s-a încheiat cu  promiţătorul band al tinerilor muzicieni de jazz-fusion Liciu, Chupy şi Răzvan de la “West Coast Story”, cărora li s-a adăugat într-o completare fericită şi pianistul Vlad Briciu.

În seara a treia sub “ameninţările” mass media că şi Câmpina va fi fost traversată de ciclon, după ploaia de la prânz, lumea s-a lăsat mai greu urnită din casă, totuşi cele două formaţii care s-au urcat pe scenă au avut destul de mulţi spectatori. “Cătălin Milea Terismatic”, un band laureat la competiţiile de jazz de la Sibiu, ne-au oferit o muzică plină de improvizaţiuni şi secvenţe de jazz modern. Ne-a reţinut atenţia anecdotic contrabasistul formaţiei pe care-l chema Adrian Flautistu. În muzică e mai uşor să treci de la flaut la contrabas când cunoşti ambele instrumente, decât să treci de la saxofon alto la saxofon bas, instrumente ce necesită o tehnică puţin diferită dar derutantă. Oricum, Cătălin Milea s-a descurcat cu mult profesionalism în trecerea de la un saxofon la altul şi ne-a invitat la meditaţie abstractă în deplină concordanţă cu muzica abstractă a formaţiei sale, aşa că “Do the trick!” - în traducere liberă “fă (faceţi) şmecheria!”. “Care vreţi, care puteţi, care nu, mai rămâneţi” să ascultaţi şi ultima formaţie din cele trei seri de poveşti văratice, “Groove Garden”, un band încântător format din români ce cântă jazz american autentic. Asta a fost încheierea, dar miezul…

Ziua a doua a festivalului va rămâne reliefată faţă de celelalte în inimile spectatorilor. A fost seara cocktailului plăcut ameţitor şi ultra reuşit. În centrul aşteptărilor se afla Luiza Zan (nu cred că mai are nevoie de prezentări) şi cvartetul ei de tineri muzicieni de mare rafinament şi perspective, respectiv Dimitrie-Cristian Milea (chitară bas), Anthony Gutierez (tobe), Răzvan Florescu (vibrafon, percuţie) şi marea noastră speranţă câmpineană, Vlad Briciu, despre care Luiza Zan redefinindu-şi orientarea stilistică şi realizând cu aceşti patru tineri fantastici “Luiza Zan Quintet” fulminând în ultimul album lansat “In my Village”, conceput de Luiza şi orchestrat de Vlad, îl elogia pe junele nostru autohton prin cuvintele: “Despre Vlad aș putea scrie o carte. Îi plac cărțile…Vlad vede muzică. Inima lui bate pe ritmuri însoțite de armonii, întotdeauna. Când se așază la pian, parcă trasează o barieră invizibilă între pământesc și divin, iar tu, ascultătorul, ești poftit să-i treci, timid, acea graniță, să lași în urmă firescul și să pășești în incontestabil… va fi auzit de oameni cu urechi pregătite pentru muzica lui și va fi apreciat pentru talentul și imaginația lui. Mă rog la Dumnezeu în secret ca, măcar o bucățică din drumul ăsta minunat care i se așază în față, să aibă răbdare să îl mergem împreună.”

“7^th Sense” o formaţie de tineri cu perspective şi ritm penetrant sub conducerea, neobişnuită prin prezenţa feminină la chitară bas, tumultoasei Laura Benedek ne introdusese în atmosfera cvintetului până la lăsarea serii, iar mai înaintea lor Cristina Lupu ne-a înduioşat cu vocea şi chitara ei inconfundabile.

După ce Luiza Zan ne-a vrăjit cu piesele din noul ei album, i-a invitat în scenă pe Cristina Lupu şi Lucas Contreras, chitaristul de la “7^th Sense” şi-au cântat minunat împreună. Luiza ne-a povestit cum Cristina Lupu a venit la un masterclass, iar Luiza, în calitate de profesor şi doctorand la conservator, ascultând-o a rămas impresionată de  vocea şi stilul Cristinei şi i-a spus că efectiv n-are ce să o mai înveţe, doar curajul, dar acesta nu se învaţă, îl iei pur şi simplu şi te urci cu el pe scenă.

Luiza Zan, la începutul concertului, s-a urcat pe scenă cu un tort făcut de ea pentru cel despre care spune: “m-a fermecat cu muzicalitatea și expresivitatea improvizației. are un bagaj imens de idei muzicale și împrăștie zâmbete și bună dispoziție pe oriunde trece.”

La mulţi ani, Răzvan Florescu de la vibrafon! La mulţi ani, festival de jazz de la Câmpina! La mulţi ani Miţu-Chiţu ca amfiteatru de concert! De-ai şti câtă rotunjime are sunerul în incinta ta, cât şarm natural ai şi cât de încântaţi au fost toţi, aproape în unanimitate, de la muzicieni la spectatori să se regăsească într-un loc cum eşti tu!

Se va pune iar lacătul peste parc? Vor rămâne îndemnurile lui Liviu Briciu spre adevărata cultură, adevărata administrare a oraşului, adevărata apreciere a valorilor autentice doar vorbe-n vânt?

Dan Precup

Foto credit: Irina Chira (IRI Foto Studio)