“Dragoste târzie” cu “Zbor de fluturi” şi “Petale de narcise”. Inedită lansare de carte a poetei CONSTANŢA CHIVULESCU - PRECUP

Miercuri 4 septembrie, la “Clubul Pensionarilor” s-a petrecut un eveniment cultural ieşit cu multe aspecte din banalul comun al suratelor sale numite lansări de carte.

La frumoasa vârstă de 82 de ani, când a făcut pentru prima dată cunoştinţă cu internetul, calculatorul şi Facebook-ul, Constanţa Chivulescu - Precup a început să le utilizeze la modul cel mai neaşteptat şi minunat posibil: a compus poezii, le-a postat pe pagina personală de Facebook și a adunat datorită lor, poeziilor, 5000 de prieteni virtuali. În consecinţă şi-a cules poeziile în două volume şi le-a publicat la “Editura Minela” (editura “Cenaclului de la Roma”). Și-a lansat cele două volume de debut la Bucureşti şi la Câmpina, unde a avut un mare succes cu ele, reuşind ceea ce puţini scriitori au reuşit vreodată, anume să epuizeze stocurile de volume şi să fie nevoită să comande altele. Încurajată de acest mare debut artistic, în trei ani a mai creeat neîntrerupt şi a mai editat încă 10 volume de poezii sub titlul iniţial “Dragoste târzie” şi unul de versuri pentru copii “Zbor de fluturi”.

Volumele apăreau rînd pe rând, 3, 4,…,12 şi lansarea lor era amânată din diverse cauze, în special de aşa-zisa pandemie şi derutele din jurul ei. Când a venit ziua cea mare a încununării unei opere literare neobişnuit de prolifice şi, în acelaşi timp, cu mare succes de nişă, nepotul şi cei doi copii ai distinsei poete i-au organizat un stil de eveniment atipic, ce părea mai mult o sărbătoare în familie. Mirela, venită special din Germania unde este fagotistă în filarmonică şi profesoară la catedra de instrumente de suflat a unui liceu de muzică, împreună cu Dan, organist de biserică, şi Felix, nepotul, dj-ul seratei, au interpretat piese muzicale, preferatele mamei lor, începând cu stilul baroc, continuând cu ritmuri de tango şi încheind cu piese ale îndrăgitei formaţii ABBA, interpretate la blockfloete, fagot, pian şi acompaniament pe consolă. Cântecele formaţiei ABBA au fost alese anecdotic. Atunci când scriitoarea şi-a întins pe masa de prezentare covârşitorul număr de volume s-a cântat “I have a dream” (am un vis), când i-a venit rândul la vorbit, poetei i s-a cântat “Mamma mia” (mama mea), iar pentru sesiunea de autografe, ce-ar fi fost mai hazliu decât “Money, money”.

Copiii şi nepotul i-au făcut primul “laudatio” ca discurs, povestindu-i viaţa demnă de un roman de suscces. S-a început cu anul 1602, când primii strămoşi ai ei sunt atestaţi într-un document ca oşteni în armata lui Radu Şerban, victorioasă în bătălia de la Ogretin, pe care domnitorul i-a şi împroprietărit cu domenii întinse pe şi acele meleaguri de vis între Văleni de Munte şi dealurile Buzăului. Din Chivu Moldoveanu, luptător în corpul de oaste al lui Stroe Buzescu şi Giorgio Basta îşi trage obârşia Ilie Chivulescu, tatăl poetei, veteran din primul război mondial şi o perioadă primar al satului Ogretin, unde s-a născut protagonista lansării de carte.

Constanţa Chivulescu - Precup a urmat studiile în “Liceul Pedagogic” din Ploieşti. După absolvire nu a predat nici măcar o oră de curs în învăţământ. Avea o voce încântătoare, fapt pentru care a urmat o carieră muzicală fiind solista vocală a multor formaţii şi câştigând diferite premii la concursuri şi festivaluri. S-a căsătorit cu doctorul Precup reputat şi regretat ginecolog, şi s-au stabilit la Câmpina în 1966.

Scria poezie încă din tinereţe, ba, mai mult, a compus şi câteva piese muzicale, una dintre ele bucurându-se de succes prin saloanele de muzică din anii 70, numită “Petale de narcise”, un tango pe care Dan şi Mirela l-au readus publicului de la serată după decenii de uitare prin pian şi fagot ca surpriză înduioşătoare adusă mamei lor de la care au moştenit dragostea de muzică, poate şi un pic de talent.

A urmat un discurs de sărbătoare ţinut de profesorul Alin Ciupală, presărat cu multă istorie locală, asocieri ale versului autoarei cu lirica lui George Coşbuc, elogii aduse modului filozofic al alcătuirii poeziilor, curgerea lină, melodică şi romanţioasă, consecvenţa rămânerii în stilul clasic de a scrie poezie în perioada când succesul în arta poetică e garantat nu numai de talent, dar şi de evitarea pe cât posibil a rimei, ritmului, declamaţiei. Discursul savuros al Domnului Ciupală n-a uitat să reamintească personalitatea doctorului Precup, soţul poetei, răposat în urmă cu 33 de ani, a cărui amintire e încă vie în mulţi dintre câmpineni.

S-a ajuns la momentul în care autoarea trebuia să vorbească despre sine şi opera ei. A făcut-o ascunzându-şi foarte bine emoţiile, a făcut-o elegant, sobru, frumos, cu claritate şi luciditate, aşa cum o caracterizează toţi cei care o cunosc, vorbind despre ea pe scurt cu aceste epitete.

Prietena familiei, Nicoleta Luncaşu, a recitat magistral la final două poezii din volumele prezentate, după care s-a trecut la, deja familiarele, mizilicuri, felicitări, autografe… flori, multe, multe flori. Cei care au participat la eveniment au rămas în minte cu o seară plăcută, memorabilă de muzică şi poezie scoase cumva “de la naftalină”, dar transpunând sufletele spectatorilor în nostalgia unei epoci pe care mulţi o regretă.

“Nu te-ntrista când vezi pe jos o floare!

Ridic-o şi aşeaz-o-ntr-un album!

În mâna ta zâmbeşte şi n-o doare,

Se bucură că n-ai lăsat-o-n drum.”