Două săptămâni de "Melodia Culorilor", la Casa de Cultură "Geo Bogza"

În holul “Casei de Cultură - Geo Bogza” din Câmpina se află expuse ineditele tablouri ale doamnei Maria Barbu. Vă stau la dispoziţie două săptămâni ca, trecând pe-acolo, să zăboviţi câteva momente în căutarea de încântare în culoare, contururi şi melodica tăcută a sufletului.

Maria Barbu este un artist plastic amator care şi-a descoperit vocaţia pentru pictură în urmă cu foarte puţini ani. De atunci a măiestrit cu multă candoare feminină şi cu nemăsurată dragoste pentru îmbinarea armonioasă de forme şi culori aşternute pe pânza destinată şevaletului.

La vernisajul expoziţiei care s-a petrecut vineri 14 octombrie, a fost înconjurată de o puzderie de prieteni, neaşteptat de mulţi… În jur de 80 de persoane au participat la eveniment, covârşitor de mulţi în comparaţie cu lansările de carte sau vernisajele unor nume consacrate şi răsunătoare ce se derulează săptămânal în “cetatea culturală câmpineană”.

Căldura amiciţiei, admiraţia pentru înclinaţiile artistice ale pictoriţei, prietenia care spune prezent necondiţionat şi la evenimentele fericite ale vieţii n-a avut nevoie nici de discursuri somptuoase şi pretenţioase ale vreunui critic de artă, nici de vreun ritual sau vreo regie prestabilite cu minuţiozitate. N-a fost nevoie de niciuna din aceste şabloane de prezentare bombastică şi adeseori nesinceră. Doar ca de la prieten la prieten: “spune-mi ce-ţi încântă ochii din toată panoplia şi pe care exponat l-ai aşeza în una dintre camerele casei tale sau ale sufletului tău!”

Maria Barbu pictează şi visează sinestezic. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu înţelesul cuvântului sinestezie, se cuvine, înainte de a-l intui din vizualizarea tablourilor, să fie puţin explicat, anume sinestezia este transformarea unei senzaţii, în cazul nostru una coloristică şi picturală, în rezonanţă şi asociere cu o altă senzaţie sau afect produsă de o altă artă sau exprimare artistică.

Pentru a scoate şi mai mult în lumină relaţiile de suflet între oameni şi dintre arte, Maria Barbu şi-a adus cea mai dragă şi mai drăgălaşă prietenă, pe numele ei Raisa Drăghici, o fetiţă încântătoare ce visează să ajungă o mare balerină, să danseze. Pe muzică de balet clasic, purtând două costumaşe superbe de balerină-n toată puterea cuvântului, Raisa a oferit publicului revelaţia unui talent în formare, graţia şi gingăşia seriozităţii prin care şi-a dedicat multe ore din viaţa ei de joacă la bară în faţa oglinzii şi-n suferinţele inevitabile ale antrenamentelor şi exerciţiilor ce stau la baza câtorva minute de reprezentaţie în faţa unui public, de data asta minunat de generos şi afectuos.

Raisa a încântat prin dans, Doamna Magda Hoitan, o altă prietenă de suflet, fără a se fi îndeletnicit în viaţă sau profesional cu limbajul criticii artistice, a vorbit despre lucrările prietenei ei ca un adevărat profesionist, poate că şi dânsa şi-a descoperit vreo vocaţie ascunsă, relizând în discurs o plăcută asociere alegorică între tuşa pictoriţei şi scrierea notelor muzicale pe un portativ, punctând astfel metaforic latura sinestezică din lucrări.

Doamna Marina Eliza Caloian a recitat cu dedicaţie o poezie creeată de dânsa pentru eveniment.

“O serie de lucrări frumoase, vii, colorate care mă binedispun,” a rostit Doamna Director al Casei de Cultură, Alexandra Toma, în alocuţiunea deschiderii vernisajului.

În lumea ei “plină de culoare, armonie şi bucurie” în contrariu cu lumea “dezamăgirii şi nesiguranţei”, remediul este “cheia regăsirii de sine întru împăcare cu sinele şi realitatea înconjurătoare” - ne mărturiseşte autoarea.

La finalul acestui vernisaj ieşit din tiparele “scorţoase”, a avut loc o tombolă. Câştigătorul urma să primească un tablou în dar.

Fericita câştigătoare a unui tablou înfăţişând o balerină a fost, poate întâmplător, poate nu, chiar Raisa, care strângând cu drag şi lacrimi în ochi tabloul în braţe a visat că, atunci când va fi mare…

Dan Precup