BREAKING NEWS: “Ultimul dictator al Câmpinii” împânzeşte oraşul de la periferie spre centru cu duzini de monumente, busturi, efigii şi plăcuţe comemorative

Recidivist, la a zecea tentativă reuşită de “grand slam”, Daniel Alin Ciupală se lansează iar din “pole position” al “Formulei 1” în cultura câmpineană: “CÂMPINA – Un oraş cu străzi pe care câmpinenii nu au trecut niciodată. Evocări cu parfum de nostalgie dintr-o lume care s-a dus”

Mulţi aţi vrea să vă opriţi din citit aici, sătui de altă carte, altă lansare, altă aceeaşi lume care frecventează într-un cerc restrâns asemenea evenimente care par a nu vă spune nimic, decât fasoane.

Dar, s-ar putea să-ţi pese că-n faţa casei tale sau a blocului tău, pe strada ta sau pe undeva prin jur se fac amenajări edilitare, se construieşte, se sapă, se asfaltează, ori punându-se “Dorel” pe câte-o treabă, ori făcându-se un lucru serios fără “de mântuială”. În aceeaşi măsură s-ar putea să te intereseze că, fără cheltuială pentru lucrări monumentale la propriu, oraşul tău şi ţara ta sunt împânzite de evocări cu valoare de monument virtual, toate adunate în cărţile lui Alin Ciupală. Câmpina Domnului Ciupală este o Doamnă splendidă de modă veche, o gheişă de modă nouă şi o Doamnă de companie fără moravuri ieftine, toate trei acompaniate în ultima carte de imagini, 300 de imagini parfumate cu epocă, nostalgie, incitare la a te scufunda în mrejele poveştilor trecutului autohton.

Daniel Alin Ciupală este un muzeograf şi istoric prin excelenţă. Cu toate că are cărţi publicate, dânsul nu este scriitor la propriu - mereu afirmă despre sine că e doar un povestitor fără prea multe figuri de stil ca să se menţină la graniţa exhaustivului şi să nu strice informaţia minuţios adusă simplu şi limpede până în cele mai mici amănunte ce stârnesc interesul şi interesantul.

Aceste amănunte, perle de diferite dimensiuni, aşezate pe o broderie logică impecabilă, au făcut din persoana sa una fascinantă, de cum rosteşte prima frază. Te afli în faţa unui “tezaur uman viu” - cum îl numeşte criticul Constantin Crăciun. Nu este mare diferenţă între o pagină din Wikipedia şi un sertar din memoria Domnului Ciupală, numai că, felul expunerii informaţiilor este mult mai atrăgător la cel din urmă. Ai sta să-l asculţi ore-n şir. Şi cum, nu-i e dat oricui să aibă un asemenea prilej, e momentul să ne convingem de cele spuse aici citindu-i cărţile, ultima fiind o capodoperă din multe puncte de vedere, mai ales din acela că din primele rânduri parcurse pare că se lipeşte de mâini şi suflet, în special dacă te pasionează istoria şi povestea locurilor şi mai ales dacă eşti legat de Câmpina.

Prin 1969, un autor clujean, Bálint Tibor, scotea un roman de mare succes doar din titlu, “Maimuţa plângăreaţă”. Era, şi încă este, numele unui local foarte frecventat şi îndrăgit de clujeni şi mai toţi clujenii şi-au îmbogăţit cu ea biblioteca. Dacă ne uităm la coperta cărţii despre oraşul nostru vom vedea imaginea bulevardului multelor noastre plimbări pe sub tei şi castani, sau aşezaţi pe băncile de pe care se deschidea în faţă grandoarea în trepte a luncii Prahovei şi duioşia în trepte a primelor noastre iubiri adolescentine.

Din păcate această carte nu va avea loc de cinste în biblioteca multor câmpineni. Nu mai suntem la 1970, nu prea se mai cultivă nostalgia şi parfumul istoric de epocă, nu mai e moda cititului, nici măcar prin “almanahe” sau “albumuri”: totul e de-a gata de consumat virtual pe net.

Şi de-ar fi ca-n vremurile favorabile cărţilor-album, cea despre care vorbim, apărută la “Eitura DL Detectiv Literar”, a fost editată-n număr limitat, suficient am putea spune dacă ne raportăm la valoarea ei pecuniară şi la publicul amator, infim dacă ne-am raporta la valoarea ei culturală. Editarea ei a fost parţial suportată respectiv de Consiliul Local, de Casa de Cultură Câmpina şi de autor. Legarea paginilor cărţii a fost făcută prin “arcaje de cotor”, adică prin procedeul coaserii paginilor şi nu al lipirii lor prin presare cum se practică azi în mod curent. Şi din acest punct de vedere am putea spune că avem de-a face cu exemplare de excepţie.

Alin Ciupală a mărturisit sincer că n-a scris nici măcar un rând din cărţile sale. Ele au fost scrise de alţii. Dânsul suferă de o anume afazie grafică, adică nu se poate exprima în scris şi preferă să dicteze textele unor persoane şi prieteni ce fac pur şi simplu dactilografie. Pentru ultima carte a apelat la Doamna Director a Casei de Cultură, Alexandra Toma şi la bunul său prieten Marian Dulă, cel care i-a şi pus porecla de “ultimul dictator -de la a dicta cuiva ce să scrie - al Câmpinii”. “Mai ai răbdare de încă o frază?”- spunea mereu Domnul Ciupală dactilografilor în avalanşă de idei. Şi nu puteai să nu ai, eu personal am fost o singură dată acum câţiva ani rugat să-i dactilografiez un text şi în loc să scriu rămâneam cu gura căscată şi savuram construcţia şi informaţia din fiecare frază înainte de a o aşterne în pagină.

Fotografii Ştefan Muşoiu şi Florin Bratu s-au ocupat de imaginile din străzile evocărilor iar pictorul Dorin Sava s-a îndeletnicit cu parcurgerea itinerariului din poveşti alături de autor pentru a-i reîmprospăta memoria şi a-i desluşi ansamblul  imaginii.

30 Septembrie 2022, ziua lansării. În sala mică a Casei de Cultură s-au adunat… Suficient de mulţi cât să înţelegi că lucrurile de mare preţ mai au încă susţinători de forţă. Amfitrioana Laura Alexandra Toma, Director a Casei de Cultură, a elogiat cu emoţie această carte la care a avut şi dânsa un uriaş aport. Criticul literar Cristian Crăciun a fost savuros în verb, alegorie şi metaforă ca-ntotdeauna. “Casele şi străzile au memorie”, memorie pe care “vânzolelile de lume o obnubilează”. La “contribuţia promovată civic a identităţii istoriei locale”, “dacă nu vine seva din trecut” să dea o justificare apartenenţei locale se produce un “atentat la memorie”. Cei ce împrospătează memoria şi aduc la lumină istoria locului sunt “sarea pământului”. Din alocuţiunea lui Serghie Bucur ne-au impresionat cuvintele: “Cartea lui Alin Ciupală este un elogiu adus Câmpinii pentru că este o carte care sculptează în caractere.”

Publicaţia “Câmpineanu.ro” a făcut în urmă cu câteva săptămâni un interviu cu Domnul Alin Ciupală acasă la dânsul. Interviul de 25 de minute realizat de Doamna Alina Mihaela Dumbravă fiid proiectat în sală şi vizionat cu mare atenţie, el sintetizându-l în cotidian şi particular pe omul enciclopedic minunat Alin Ciupală, a stârnit un ropot îndelungat de aplauze adresate autorului unei cărţi unice şi emblematice.

La final s-a dăruit câte un exemplar din carte după cum urmează: Spitalului Municipal şi Spitalului de Psihiatrie Voila / tuturor liceelor câmpinene / Muzeelor Nicolae Grigorescu şi Bogdan Petriceicu Haşdeu / Centrului de informare turistică / Societăţii filarmonice din Câmpina / Bibliotecii municipale / precum şi câtorva persoane din Câmpina pentru merite culturale cum ar fi Părintele Petru Moga, Ionuţ Oprea, familia Moisin, Marian Dulă, Lorena Crintea şi Mihaela Alexe.

La încheierea încheierilor s-a organizat o tombolă care a premiat cu câte o carte 5 participanţi la eveniment din sală.

La această lansare a participat şi poetul Florea Paraschiv Iordache din a cărui creaţie Daniel Alin Ciupală a ales poezia “Zi de toamnă” şi a pus-o printre “Predosloveniile” de la începutul cărţii.

Şi aşa s-a petrecut un alt eveniment cultural magistral la o scară mult prea redusă ca să nu uităm că - aşa cum spune Alin Ciupală - “trăim într-o lume care frizează schizofrenia”.

Dan Precup