Apa noastră cea de toate zilele…

În această dimineață, pentru prima dată după zile întregi de tensiune și incertitudine, avem o veste concretă: turbiditatea apei la Stația Voila a coborât sub 200 NTU.

Pragul critic de 500 NTU a fost atins și s-a menținut încă de aseară, iar în momentul în care valorile au devenit stabile sub acest nivel, operatorul ESZ a început introducerea apei în decantoarele radiale. Miercuri dimineață și Hidro Prahova a putut porni, în sfârșit, procesele de tratare în stația de la Voila. Este începutul unui drum controlat spre normalitate, nu un „click” care pornește instant robinetele în casele oamenilor.

De aici trebuie să începem explicația onestă: ce s-a întâmplat, cum s-a ajuns la oprirea apei, de ce durează atât de mult repornirea și, mai ales, ce trebuie schimbat ca astfel de situații să nu se repete.

Cum s-a ajuns la oprirea apei

Zona Câmpina și localitățile învecinate sunt alimentate cu apă din sistemul Barajul Paltinu – Stația de tratare Voila – rețelele operate de ESZ și Hidro Prahova.

La mijlocul lunii iunie a fost programată proba anuală a singurei vane funcționale de la baraj. Din două vane existente, doar una mai lucra efectiv. În timpul acestei probe s-a constat că aceasta este blocată. Practic, dopul căzii cu apă de la Paltinul nu mai putea fi ridicat. Verificarea și remedierea au intrat în sarcina celor care administrează barajul și cursul de apă: Apele Române, prin ABA Buzău–Ialomița, și structurile tehnice conexe.

Decizia de a interveni asupra echipamentelor a fost una necesară – nimeni nu vrea să stea cu o vană defectă la un baraj strategic –, însă modul în care s-a făcut intervenția arată ruptura dintre instituții:

• Ministerul Mediului
• Apele Române 
• ESZ (Exploatare Sistem Zonal),
• Hidro Prahova
• Beneficiari

Hidro Prahova, distribuitorul de apă din zonă, și Consiliului Județean Prahova, nu au fost informați, consultați sau integrați în planificarea lucrărilor la baraj. S-au făcut manevre majore într-un punct critic al sistemului, fără o coordonare reală cu cei care depind direct de acel punct pentru a livra apă oamenilor.

Rezultatul: când s-a trecut la manevrele de golire și la acțiunile asupra vanei, întreaga „coloană vertebrală” a sistemului de alimentare cu apă pentru Câmpina și alte 12 localități a intrat în criză.

Pe fondul lucrărilor și al condițiilor hidrologice (debit crescut, aluviuni, mal antrenat în apă), calitatea apei brute a ajuns într-o zonă în care nu mai putea fi tratată pentru consum uman. Turbiditatea a explodat, iar în loc de apă s-a ajuns să curgă, practic, un amestec de apă și nămol. Din acel moment, oprirea alimentării nu a mai fost o opțiune politică sau administrativă, ci o obligație tehnică și sanitară.

De ce a durat atât de mult procesul de repornire

Pentru public, întrebarea firească este: „Dacă apa a început să curgă din nou de la baraj, de ce nu avem apă la robinet în câteva ore?”

Răspunsul simplu este acesta: pentru a ajunge apă potabilă la robinet, nu e suficient să „dai drumul la baraj”. Există câțiva pași care nu pot fi săriți fără a încălca legea și fără a pune în pericol sănătatea oamenilor:

1. Stabilizarea sursei de apă brută
• Turbiditatea trebuie să scadă sub un anumit prag tehnologic (în jur de 500 NTU) pentru ca apa să poată intra în procesul de tratare.
• Dacă parametrii oscilează puternic – de la câteva sute la mii de unități – echipamentele din stație nu pot funcționa corect, filtrele se colmatează rapid, iar riscul de a trimite apă necorespunzătoare în rețea crește.

1. Decantarea în decantoarele radiale (ESZ)

• În momentul în care, mați noapte, valorile au coborât sub 500 și s-au stabilizat, ESZ a început introducerea apei în decantoarele radiale.
• Aici are loc o primă etapă de „liniștire” a apei și de separare a particulelor în suspensie. Este un proces fizic, nu se poate accelera la nesfârșit.

1. Tratarea în stația Voila (Hidro Prahova)

• Abia miercuri dimineață, când turbiditatea a ajuns sub 200 și a rămas stabilă, Hidro Prahova a putut începe efectiv procesele tehnologice complete în stație: coagulare, floculare, filtrare, dezinfecție.
• De la intrarea în stație până la momentul în care apa tratată este sigură și poate fi pompată spre rețea trec, în mod real, zeci de ore. Nu există un buton de „fast forward”.

1. Rezervoare, umplerea rețelei, echilibrarea presiunii

• După ce apa este tratată, trebuie umplute rezervoarele, aerisită rețeaua, echilibrate zonele de presiune, evitate șocurile hidraulice.
• O porțiune de rețea lăsată fără apă zile la rând nu poate fi pusă în funcțiune „la maxim” într-o oră. Ar însemna avarii în cascadă.

Toate aceste etape sunt prevăzute de normele tehnice, de legislația sanitară și de regulile de exploatare în siguranță a sistemelor de apă. Oricine cere „să porniți apa imediat, orice ar fi” cere, de fapt, să se sară peste niște reguli care protejează sănătatea publică.

Lipsa de dialog și responsabilitatea împărțită

Criza de la Paltinu nu a fost provocată de un singur om și nici de o singură instituție, iar tentația de a găsi „un vinovat unic” e comodă, dar falsă.

Ce avem, de fapt, este o responsabilitate împărțită:

• Barajul, vanele, manevrele hidrotehnice – țin de Apele Române și de structurile tehnice care administrează acumularea, Ministerul Mediului
• Tratarea și pretratarea apei brute – în zona ESZ.
• Tratarea pentru consum și distribuția în rețele – Hidro Prahova.
• Reglementarea sanitară, DSP, siguranța apei pentru consum – Ministerul Sănătății și direcțiile de sănătate publică.

Problema care a ieșit la iveală nu este doar tehnică, ci una de sistem:

• lipsa unui lanț de comandă clar,
• lipsa unui centru unic de decizie în momentul în care se fac intervenții cu impact major,
• lipsa consultării reale între cei care „țin robinetul mare” (barajul) și cei care răspund în fața populației (operatorii, autoritățile județene, primarii).

Hidro Prahova și Consiliul Județean Prahova au aflat despre manevrele de la baraj ca despre o „realitate dată”, nu ca despre un proces planificat la care să participe. Nu au avut un cuvânt de spus asupra modului în care se fac lucrările, asupra calendarului lor și asupra măsurilor de protecție pentru populație. Cu alte cuvinte, cei care răspund în fața oamenilor nu au fost incluși la timp în decizie.

Momentul de cotitură: întâlnirea de la Barajul Paltinu

Abia în momentul în care criza a explodat la nivel public, când zeci de mii de oameni au rămas fără apă, iar spitale, școli și instituții esențiale au intrat în dificultate, a avut loc o primă întâlnire în formulă aproape completă, inițiată și coordonată rational de președintele CJ Prahova, Vilgil Nanu.

La Barajul Paltinu s-au așezat, în aceeași încăpere:

• conducerea Consiliului Județean Prahova,
• Prefectul județului Prahova
• reprezentanții Apele Române / ABA,
• ESZ,
• Hidro Prahova,
• reprezentanți ai instituțiilor de control și ai structurilor operative.
• Primari din localitățile afectate

A lipsit, cu scuze birocratice “justificate” Ministerul Mediului. Ministra Diana Buzoianu a intervenit telefonic în discuții, doar pentru a considera inadmisibilă extinderera perioadei de nealimentare cu apă. 

Întâlnirea a fost convocată tocmai pentru a rupe lanțul comunicărilor „pe bucăți” și al declarațiilor date separat, fiecare în propria bulă. De-abia în acel moment toate instituțiile implicate direct în procesul decizional au pus pe masă datele reale: ce manevre s-au făcut, ce s-a greșit, unde s-a subestimat riscul, care sunt pașii tehnici posibili pentru repornire și în ce termeni reali.

Panica din spațiul public: declarații separate, mesaje populiste, lipsă de coerență

În paralel cu eforturile tehnice, populația a fost bombardată cu:

• declarații de presă scoase din context,
• acuzații reciproce,
• mesaje populiste lansate pe rețelele sociale,
• comunicate parțiale, necorelate între ele.

Pe fondul unei nevoi primare – APA – și al unor frustrări acumulate în timp (prețul mare al apei, percepția despre calitatea serviciilor), această avalanșă de mesaje contradictorii a făcut un lucru foarte periculos: a generat panică și neîncredere, exact în momentul în care era nevoie de luciditate și de un singur mesaj coerent.

Da, prețul apei în Prahova este ridicat și nemulțumirile sunt legitime. Dar acest lucru nu îl face automat pe operatorul Hidro Prahova vinovat pentru deciziile luate la nivel de baraj, fără consultarea lui. Din contră, în aceste zile, Hidro Prahova a fost – alături de autoritățile locale – principalul furnizor de apă potabilă pentru localitățile afectate, prin puncte de distribuție, cuburi, cisterne, ambalaje, logistică de criză etc.

Oameni puțini, epuizați, fără schimburi, dar pe teren

O altă realitate care nu se vede în comunicate este aceasta: sistemul funcționează cu un număr limitat de oameni, iar criza i-a prins deja întinși la maximum. Echipele Hidro Prahova, echipele ESZ, oamenii trimiși de primării și de Consiliul Județean au lucrat zile la rând în teren, fără posibilitatea de a organiza schimburi confortabile, livrând apă potabilă și menajeră în localități, verificând rețele, monitorizând parametri, încercând să explice pe cât posibil oamenilor ce se întâmplă.

În timp ce spațiul public se umplea de acuzații și declarații tăioase, acești oameni au făcut ceea ce era de făcut: au umplut bazine, au montat rezervoare, au verificat rețele, au purtat apă acolo unde nu mai era pic de lichid în conducte.

Nu au făcut minuni. Au făcut ceea ce ține de meseria lor. Și, de multe ori, au făcut-o cu resurse umane și materiale limitate.

De ce se poate repeta situația și ce trebuie schimbat

Un adevăr incomod, dar necesar: repararea echipamentelor de la baraj nu este un capriciu, ci o necesitate. Vana blocată trebuie adusă la parametri, sistemul hidrotehnic trebuie adus la un nivel de siguranță care să nu ne pună în pericol peste câteva luni sau ani.

Asta înseamnă că:

• vor mai fi necesare intervenții,
• vor mai exista perioade în care se fac manevre delicate,
• riscul tehnic nu poate fi dus la zero.

Ceea ce NU mai este acceptabil este ca aceste intervenții:

• să fie decise și executate fără plan comun,
• să fie comunicate „din mers”,
• să lase Consiliul Județean, operatorii și primăriile să afle din urmă ce urmează să se întâmple cu apa pe care trebuie s-o livreze oamenilor.

Pentru ca situația să nu se repete în forma haotică din aceste zile, e nevoie de:

1. Centru unic de comandă în astfel de situații
• Un „cap responsabil” clar, care să coordoneze Apele Române, ESZ, Hidro Prahova, CJ, DSP și primăriile atunci când se intervine asupra barajului sau când apare un risc major.

1. Protocol obligatoriu de informare și consultare

• Nicio manevră cu impact asupra alimentării populației nu ar trebui făcută fără o consultare prealabilă cu operatorii și autoritățile județene, cu scenarii de risc și planuri de backup.

1. Comunicare unificată către populație

• Un singur flux de informație, clar, constant, asumat de toate instituțiile implicate, nu declarații contradictorii date la ore diferite, în locuri diferite.

1. Plan de intervenție pentru spitale, școli, servicii esențiale

• În paralel cu măsurile tehnice, trebuie să existe planuri clare pentru alimentarea de urgență a unităților medicale, a școlilor și a altor servicii vitale, fără improvizații.

Astăzi, miercuri 3 decembri,  avem, pentru prima dată, după cinci zile fără apă la robinet, un semnal tehnic clar: turbiditatea a scăzut sub 200, decantoarele lucrează, stația Voila a început procesele complete de tratare. Înseamnă că drumul spre normalitate a început, dar nu se termină în câteva ore.

Înseamnă și altceva: că trebuie învățată lecția acestor zile. Nu doar la nivel de avarie punctuală, ci la nivel de sistem.

Vom reveni, într-un material separat, asupra responsabilităților juridice, asupra cadrului legal și asupra mecanismelor prin care astfel de situații pot fi prevenite sau, măcar, gestionate fără haos și panică.

Astăzi, însă, era nevoie, în primul rând, de explicații clare: ce s-a întâmplat, de ce a durat și de ce, chiar și atunci când nervii cedează, anumite etape nu pot fi sărite dacă vrem ca la robinet să curgă nu doar apă, ci apă sigură.

M.A. Dumbravă


Sursa foto: CJ Prahova