TVA mai mare, răbdare mai mică. Concluzia unui an agitat

Finalul de an vine, ca de obicei, cu bilanțuri. Unele festive, altele oneste. Anul acesta, însă, cifrele au vorbit mai clar decât discursurile, iar una dintre cele mai vizibile decizii ale lui 2025 rămâne majorarea TVA. O decizie care a promis stabilitate bugetară și a livrat, în schimb, mai multă tensiune economică și socială.

Recenta declarația a lui Sorin Grindeanu, potrivit căreia creșterea TVA „la prima vedere” pare o greșeală, nu este doar o nuanțare politică. Este un semnal că inclusiv în interiorul puterii apare o fisură între așteptări și realitate. Când liderul unuia dintre partidele aflate la guvernare recunoaște public îndoiala, problema nu mai este de comunicare, ci de fundamentare.

Guvernul a susținut că încasările nu pot fi citite liniar, invocând sezonalitatea, cumpărăturile anticipate și rambursările de TVA. Toate sunt explicații valide din punct de vedere tehnic. Dar ele răspund la o întrebare greșită. Nu dacă în septembrie s-a colectat mai puțin, ci dacă decizia în sine a fost corectă. Iar aici răspunsul rămâne incomod.

Un prim punct de vedere ignorat la momentul deciziei a fost cel al consumului. TVA nu este un impozit abstract. Este o taxă directă pe viața de zi cu zi. Creșterea ei lovește imediat în coșul de cumpărături, în servicii, în investițiile mici și în încredere. Într-un an deja marcat de inflație ridicată, scumpiri succesive și prudență în cheltuieli, statul a ales să adauge presiune exact acolo unde economia era mai fragilă.

Al doilea punct de vedere este cel al mediului de afaceri. Pentru firmele mici și mijlocii, majorarea TVA nu a însemnat doar prețuri mai mari, ci și cash-flow blocat, cerere mai slabă și decizii amânate. În loc să stimuleze conformarea fiscală, măsura a împins o parte din economie spre defensivă. Iar defensiva nu produce creștere.

Al treilea punct de vedere, poate cel mai ignorat, este cel al memoriei economice. România a mai trecut prin acest exercițiu. În 2009, majorarea TVA a dus la stagnare, consum tăiat și doi ani pierduți. Lecția a fost clară atunci și pare uitată acum. Diferența este că, în 2025, economia avea nevoie de calm, predictibilitate și dezinflație, nu de șocuri fiscale.

În tot acest context, decizia luată de guvernul condus de Ilie Bolojan apare ca o soluție rapidă la o problemă structurală. Fără studiu de impact public, fără consultări reale, fără analiza alternativelor. Politica a câștigat o lună de respiro bugetar. Economia a pierdut un an.

Și totuși, finalul de an nu este doar despre greșeli. Este și despre capacitatea de a le corecta. Despre înțelegerea faptului că economia nu se conduce din birouri, ci din cifre reale, din piețe și din viața oamenilor. Dacă această lecție va fi învățată, atunci 2025 nu va fi fost doar un an agitat, ci unul util.

Așa că, la final de an, rămâne urarea de La mulți ani, spusă cu speranță și cu acea ironie calmă pe care o dă experiența. Ne-am obișnuit să ducem multe, să ne adaptăm rapid și să mergem mai departe chiar și atunci când direcția se clarifică din mers. Dacă anul care vine va aduce mai multă ascultare și mai puțină improvizație, atunci poate că nu cerem prea mult.

M.A. Dumbravă