S-o gătat cu “Marţea Grasă”

   Altfel spus: “s-a dus puiul cu aţa”, sau “nu mai este cum era” şi alte expresii care să arate că “pauza (distracţia) s-a terminat, capul la fund!”.

Marţea Grasă e ultima zi de carnaval care precede Postul Mare la occidentali. Înainte să intre-n post, abstinenţă şi rugăciuni intensificate, oamenii petrec, se înfruptă, se destrăbălează în mod instituţionalizat, că şi postul, din secolele când biserica era suverană, a fost şi s-a perpetuat în memoria colectivă ca o “înfrânare” instituţionalizată.

   Postul Mare se întinde pe durata a 40 de zile înainte de sărbătoarea Învierii Domnului. În tradiţia orientală, ortodoxă, greco-catolică, intrarea în Postul Mare se face gradat prin cele trei săptămâni pregătitoare ale triodului, în prima, săptămâna cărnii (care se încheie cu “Duminica întoarcerii fiului risipitor”), este dezlegare în toate zilele de a se consuma carne, a se face petreceri, a uita prin desfătări lumeşti cuviincioase de toate opreliştile de peste an. Urmează o săptămână obişnuită încheiată cu “Duminica înfricoşătoarei judecăţi” după care se lasă secul (adică intră în vigoare opreliştea de a consuma) la carne. Apoi, ca în perioada în care ne aflăm acum, suntem în “săptămâna brânzii” supranumită şi “săptămâna albă” (în care se consumă fără restricţii ouă şi produse lactate, ulei şi vin) care se încheie cu “Duminica izgonirii lui Adam din rai”, când este şi lăsata secului la brânză.

Aşa începe postul; începe şi comerţul cu tot soiul de caşcavaluri, cârnaţi, brânzeturi şi frigănele, de post, făcute din soia şi alte produse strict vegetale. Există ciocolată de post, friptură de post, până şi lapte de post, ca şi cum poftele noastre culinare ar fi nişte copii ce pot fi amăgiţi cu substitute asemuitoare “greu” de pus la mintea lor sau la papilele noastre gustative în categoria falsuri. Suntem curioşi când se vor inventa şi ţigările de post, băuturile alcoolice de post şi sexul de post.

La occidentali, însă, postul mare este ceva mult mai lejer. Înainte de începutul lui se organizează carnavaluri zgomotoase şi frivole. Cuvântul carnaval are etimologia provenită din cuvântul carne, să se înfulece carne fără restricţii, asta din vremurile când carnea era ceva mai rar pe masă şi nu-şi permitea oricine să o introducă frecvent în meniu, dar…, dar pentru ca cei bogaţi să nu sufere, biserica occidentului şi-a adaptat regulile postului lăsând doar vinerea interdicţia de a se consuma carne şi doar două zile pe an de post negru, anume Vinerea Mare şi Miercurea Cenuşii, că oricum cei săraci posteau de nevoie, nu de voie.

În Miercurea Cenuşii, 40 de zile înainte de Paşti, catolicii ţin post aspru, vin la biserică, preoţii le presară pe cap cenuşă (obţinută din arderea ramurilor de la Floriile de anul trecut păstrate la altar) şi li se reaminteşte tuturor că din ţărână şi cenuşă sunt şi în ţărână şi cenuşă se vor întoarce.

Mai ieri a fost Marţea Grasă, zi în care mulţi capi importanţi ai lumii politice au ţinut discursuri despre război iar tot ce-a fost carnaval şi petrecere şi-a aflat termenul limită.

A venit şi Miercurea Cenuşii. Aceiaşi cei mai mari şi mai tari şi-au readunat vorbele şi tot despre război şi carnavalul muniţiilor sofisticate s-au sfătuit, nu era niciun popă să le presare cenuşă şi să le spună “adu-ţi aminte omule…!”

Începe curând Postul Mare şi la orientali, oare ne punem cenuşă-n cap şi ne gândim la pace, ne adunăm copiii, ca pe vremuri când se lăsa secul la brânză, să se înfrupte din bucata de alviţă, sau ne punem pe slăvit războinici şi trimis copii pe front? Avem la dispoziţie o lungă perioadă de post, măcar pentru a reflecta, măcar pentru a mai ne înfrâna din micile sau marile răutăţi care ne zgândăresc viaţa, mintea şi părerile noastre invincibile. Einstein spunea: mai uşor dezintegrezi un atom decât încăpăţânarea într-o părere a unui om.

Dan Precup