Deschidem rubrica: “Centurioni” câmpineni ai artelor. Episodul 1, Roxana Buzoianu

Există pasiuni de consum şi pasiuni creatoare. Orice om are o pasiune extraprofesională, poate chiar mai multe, unde se încartiruieşte cu alţi semeni pe aceeaşi lungime de undă a hobby-ului specific. Una e să fii pasionat din tribună şi alta e să fii pasionat din arenă, adică nu simplu spectator şi consumator de sport, artă, activitate specifică, ci “jucător-făptuitor” de spectacol, încântare, relaxare sau emoţie.

Mai întâi de toate avem o profesie unde activăm în folosul societăţii, iar apoi, dacă ne mai permite timpul, ne refugiem în hobby sau pasiuni. Când îi privim simbolic pe medici, primul lucru pe care îl gândim despre ei este “să ne facă bine” de suferinţele şi morburile noastre, după care, puţin mai contează. Suntem în stare să le oferim respectul şi admiraţia necondiţionat, să-i înţelegem în plusurile şi minusurile lor umane mult mai bine şi mai puţin critic decât pe alte categorii profesionale.

Roxana Buzoianu este medic; “sărutmâna, Doamnă Doctor”! şi de aici s-a creat aura. Pentru unii medici e suficient în nutrirea stimei de sine, şi se intersectează cu semenii din tribunele pasiunilor comune luând locul în loja merituoşilor. Alţii, precum Roxana Buzoianu, vor să dea aurei personale mai mult de-atât, după anii lungi şi grei, plini de renunţare la sine, ai studiului medicinei şi se regăsesc în pasiuni abandonate din copilărie şi adolescenţă care cultivate i-ar fi propulsat pe alt drum în viaţă. Consacrată în profesia de medic, stăpână pe meserie, desăvârşită personal şi social, într-o familie minunată, având copii de excepţie realizaţi profesional şi la casa lor, vine vremea reconsiderării pasiunilor lăsate-n anticameră să aştepte cuminţi ziua rodului târziu, reîntoarcerea în arena  a “atletului”.

Aşa a ieşit din anticameră pictura, în urmă cu 5 ani - ne mărturiseşte medicul reconvertit la talentul plastic lăsat latent, dar nu uitat - cu şevaletul, culorile şi ustensilele ei. Începutul a fost timid, şovăielnic, apoi a venit dezlănţuirea, viziunea şi măiestria, favorizate în mare măsură şi calitativ şi cantitativ de răgazul timpului dat la dispoziţie de nefericita “pandemie”. “O tempora, o mores!” Acest răgaz a fost pentru unii tragic, pentru alţii interminabil şi insuportabil, a fost nefast şi nivelator, dar pentru cei mai tari, cei mai optimişti, cei mai creativi a însemnat regăsirea de sine, contemplaţie, religiozitate, muzică, vers, culoare, fantezie, toate şlefuite cu minuţiozitate şi lăsate să aducă rodul cel mai dulce şi mai de pe urmă. Nu putea fi altfel cu o fiinţă veşnic zâmbitoare şi benefică, blândă, inimoasă şi sensibilă cum este Roxana Buzoianu.

Picturile ei sunt din sfera luminosului de suflet seren, au culorile răsăritului de speranţă, emană vâlvătaia sau azurul înflăcărărilor pe cerul bunelor năzuinţe. Natura ca miracol al revelaţiilor peisagistice sau ca matricea creatoare şi dăruitoare de sunete, culori, fantasme, în stare primară ca dar pentru cei ce au în “frunte” al treilea ochi al îmbinărilor artistice, natura astfel percepută de pictoriţă îi constituie seva hrănitoare în dinamica redării picturale, seva trecută şi amestecată cu emulsii interioare  într-o chimie a ego-ului sensibil şi erudit.

Doamna Doctor a fost înzestrată şi cu un spirit temerar, aşa că, ascultând de bunul şi nelinguşitorul sfat al prietenilor, s-a hotărât să expună “marelui public” câteva din nenumăratele sale creaţii de frumos autentic.

La “Casa de Cultură - Geo Bogza”, sub oblăduirea Doamnei Directoare Alexandra Toma, în prezenţa unui public numeros, din care n-a lipsit “martie din post”, n-au lipsit nici prietenii, nici amatorii de frumos, vineri 17 februarie la orele 6 seara trecute fix a avut loc vernisajul.

În sala mică, numită generic şi “Galeria artştilor plastici din zona Câmpina”, după un ritual simplu şi concis, ca-ntr-o “liturghie protestantă”, au luat mici frânturi de cuvânt câteva oficialităţi. Doamna Camelia Tache, reputat artist plastic îndrăgit de câmpineni, a creionat într-o prezentare succintă aspecte privind tehnica artistică şi sursele de inspiraţie a realizării celor 30 de tablouri expuse, încheind cu “ce să vă spun, puteţi vedea şi admira şi dumneavoastră…”

Profund emoţionată, dar foarte stăpână pe sine, artista a vorbit cu elocinţă în cuvinte calde, aducând mulţumiri celor prezenţi şi neprezenţi care au fost de-alungul timpului entuziasmaţi şi admirativi la ceea ce a creeat şi care, pe bună dreptate, au îndemnat-o să se dezvăluie lumii ca artist începând prin acest vernisaj şi continuând…

Pe moment s-a continuat cu fursecurile şi şampania tradiţională evenimentelor de acest gen, dar, nota distinctă a fost, după tot ritualul simplificat şi nespectaculos, socializarea între multe categorii de persoane, din “crema” intelectuală şi profesională a oraşului.

Centurionul era în epoca romană un comandant peste cel puţin 100 de militari ce alcătuiau o centurie. Ne propunem să numim “centurion” al artei pe orice artist sau om de cultură câmpinean care reuşeşte prin arta şi priceperea sa să adune la un eveniment cultural al urbei cel puţin 100 de persoane. “Marele public” la care a expus Roxana Buzoianu a fost într-adevăr mare, şi ca număr de persoane şi ca densitate de personalităţi ale urbei noastre pe metru pătrat.

Poate ne gândim că medicii nu prea au timp de pasiuni, nu mai pot ieşi dintr-un coridor ce-i duce mereu cu gândul şi grija spre sălile de consult sau operaţie. Ţinem să amintim câţiva medici câmpineni care au performat în pasiunile lor: prin anii 70 Dr. Danciu Ion, fost jucător titular la “Universitatea Cluj” înfiinţa echipa de fotbal a medicilor să se înfrunte cu cea a inginerilor pe “Stadionul IRA”. Dr. Minciu, psihiatrul, şi dr. Tănase, orelistul, au fost 2 sculptori de mare talent. Dr. Gheorghiu a fost în mulţi ani campion naţional la bridge. Dr. Mihai Costică a compus “Imnul oraşului Câmpina”. Doctorii Ţolescu şi Prie erau renumiţi ca biblicişti redutabili. Dumnezeu să-i odihnească şi Câmpina să-i pomenească! Azi ne mândrim cu Dr. Căpşună, psihiatru, pianist şi teoretician al meloterapiei, Dr. Gavrilescu, eseist şi scriitor. Bun venit Roxana Buzoianu în rândul medicilor artişti!