Melicești de vis

Oaza de liniște din apropierea Municipiului Câmpina, satul din Subcarpații Prahovei care, indiferent de anotimp, îți taie respirația cu peisajele sale naturale poartă numele…  Melicești

De la pășunile verzi, pe care vite și cai pasc vara în liniște sub soarele torid, la paleta de culori ale toamnei, până la cenușiul și zăpada iernii, natura îți taie respirația prin peisajele sale grandioase, cu văi întinse pline de arbori falnici și ulițe spațioase, care duc până în inima pădurii, așteptând să fie explorate de om. Pare că am descris un tablou de Grigorescu, dar până acum am vorbit doar de satul Melicești din Comuna Telega, un mic colțișor de natură de care doar puțini câmpineni știu.

Satul Melicești se află la doar 9 km de orașul Câmpina, iar mai ales acum, că există drum asfaltat până aproape de pădurile satului, accesul este foarte facil. Totuși, pentru iubitorii de mountain bike există un traseu bine cunoscut cu plecare din municipiul nostru despre care o să vorbim puțin mai târziu.

“California României”

Spre deosebire de Telega sau Buștenari, acest sat nu dispune de faimoasele lacuri sărate specifice zonei, în schimb potențialul turistic este imens. Defapt cu mulți ani în urmă această zonă era poreclită "California României", datorită resurselor foarte bogate în petrol. Chiar comuna Telega, împreună cu satele ei, ajunsese să fie prima comuna iluminată public din România. Din păcate însă, cum adesea se întâmplă pe la noi, comunele au decăzut, iar aceste localități au mai rămas doar niște "coordonate pe hartă"

Despre potențialul turistic al zonei doar localnicii știu. Ei văd cum pe meleagurile satului lor trec zeci, poate chiar sute de oameni săptămânal. Desigur, nu există vreo pensiune sau vreun loc de popas pentru turiști, iar cei care se opresc prin Melicești fie se oprescu cu cortul, fie pentru un scurt grătar, fie sunt pasionați de motocros sau mountain bike.

“Crucea Domnitorului”

Mulți au auzit despre acest loc datorită monumentului "Crucea Domnitorului". Strâns legată de regele Carol I, această cruce ar putea fi un obiectiv la fel de important precum crucea de la Caraiman, datorită poziționării și priveliști din jur. Din păcate monumentul a fost uitat de autorități, fiind într-o degradare constantă. Localnicii cu puțin simț al umorului, dar și conștienți de potențialul zonei, au pus singuri semne din lemn sau plăcuțe de tablă ca să indice drumul către diferite puncte de atracție.

Zonele cele mai frumoase sunt, fără îndoială "La Cruce" și în "Poieniță", așa cum le numesc sătenii. De aceste zone sunt legate multe legende și povești, pe care, dacă nu străbați ulițele satului nu ai cum să le afli. Crucea Domnitorului a fost ridicată în cinstea Regelui Carol I care, vizitând ocnele de sare de la Doftana, a urcat împreună cu prefectul Theodor Constantin Văcărescu și cu boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino până în satul Melicești. Sătenii auzind de această vizită, împreună cu fruntașul satului Tănase Cosmineanu, au întins o masă mare unde însuși Regele Carol a mâncat împreună cu sătenii. Masa a fost întinsă pe înălțimea Prunii Mitrului, unde arhitectul Paul Focșeneanu a ridicat acest monument în cinstea regelui în anul 1867. Legenda locală spune ca Regele Carol ar fi vrut să ridice aici actualul Castel Peleș, deoarece era încântat de panorama asupra județului Prahova, pe care o oferea zona. Însă, conform aceleiași legendei populare, calul regelui și-ar fi scrântit piciorul în zona crucii și ar fi prins glas spunandu-i Regelui Carol "nu".

Profesorii de istorie Mihai și Florin Cosmineanu consideră că într-adevăr Carol I ar fi vrut să ridice un castel de vânătoare în zonă, dar a renunțat datorită lipsei apei, dovadă fiind urmele de lucrări descoperite în zonă.

Tot despre înălțimea Prunii Mitrului localnicii spun că ar fi fost o bază militară pe timp de război, însă pentru această informație nu există nici o dovadă clară. Bunicul ne spunea mereu că de la cruce se vede până la Bacău. Ei bine nu stim cu siguranță dacă așa este, însă vă putem asigura că Valea Prahovei și Munții Bucegi, cât și o parte din Munții Baiului se pot vedea perfect cu ochiul liber.

Poienița

O să vorbesc puțin și despre "Poieniță", locul unde se termină asfaltul și pornește o pășune, care se întinde până la locul în care coboară o vale pe care, dacă o urmezi, poți ajunge până în pădurile din Comuna Cosminele. Aici localnici au înfipt un țăruș și au lipit o placă de metal pe care au scris "Pe faleză". Tot din forța colectivă s-au sculptat câteva băncuțe și o măsuță de lemn, cu vedere direct la Valea Melicestiului. Acolo am descoperit ce a mai rămas din terenul de fotbal:, o poartă din lemn pe un teren, unde odată se juca un campionat între copiii din toate satele din zonă. Și acum îmi amintesc bucuria cu care bunicul îmi povestea cum în jurul acelui teren se strângeau sute de oameni ca să asiste la meciurile copiilor. Mai în josul văii găsim fântâni cu o apă curată ca lacrima, rece și revigorantă, singura sursă de apă potabilă a localnicilor și în prezent. În jurul acestei poienițe există multe ulicioare care înconjoară satul. Acestea trec pe lângă niște livezi de mere, iar vara călătorii găsesc zeci de mere roșiatice și dulci în cale, pe care le mănâncă cu drag. De pe "faleza" Poieniței se pot observa, de asemenea, dealurile din zonă, dar chiar și muntele de sare de la Slănic.

Pădurea cu ochi

Există multe legende despre acest loc, ar dura ore să le scriem pe toate, dar am zis să abordăm puțin și supranaturalul, că doar orice loc îndepărtat de lume are câte o poveste ieșită din comun. Există o "pădure cu ochi", chiar pe traseul de mountain bike, unde bicicliștii spun că se simt urmăriți de copaci, dar într-un mod ciudat nu se simt speriați, ci mai degrabă se simt vegheați. Acest lucru de datorează faptului că pe scoarța arborilor din acea pădure s-au format niște noduri ovale, care au forma unui ochi. Și mai interesant este faptul că la intrarea în pădure odihnește un trovant, adică o piatră despre care se spune în popor că trebuie udată ca să crească și să aducă noroc. Ar exista cu siguranță și explicații științifice, însă e mai frumos dacă păstrăm magicul și misterul și lăsăm imaginația să zboare spre lumea fantasticului.

Vă invităm și pe dumneavoastră să vizitați zona, pe traseul de mountain bike: Câmpina - Telega - Melicești - Aluniș - Pietriceaua - Brebu - Câmpina. Acesta este un traseu de ciclism de competiție și îmbină traseu cu asfalt, macadam, dar și potecă prin pădure. Urcarile până la Crucea Domnitorului sunt de competiție, aproximativ 700 m, iar coborârea pe Islazul Melicești spre Aluniș se desfășoară pe un single track splendid. Dacă totuși iubiți mai mult sporturile cu motor, vă invităm pe cărările forestiere din Poieniță, perfecte pentru motorcross sau ATV-uri.

Nu mai spunem decât că până la intrarea în pădure găsiți multe clădiri vechi și fascinante ale boierilor de pe vreme extracției de petrol, biserica satului, dar și vechea școală, care nu mai funcționează în prezent.

În concluzie vă invităm și pe dumneavoastră să descoperiți aceste plaiuri pitorești, să evadați puțin din stresul cotidian și să vă încărcați bateriile cu energia pozitivă a satului Melicești.

Felix Precup