Spectacol inedit şi încântare deplină oferite-n dar câmpinenilor de juniorii de la “Atelierul actorului”

“În vremea asta Cătălin, …, Privind la Cătălina”… Pe Cătălin şi Cătălina Paraschiv nicidecum nu-i putem asocia cu ceva în povestea dintre aceste două versuri ale capodoperei eminesciene; pentru că era sâmbătă, 14 septembrie, era o seară răcoroasă, era o sală plină entuziasmată, laudativă, lumea încântată, tinerii actori în culmea fericirii şi-a succesului, dintr-o căruţă pusă pe scenă o formaţie rock-folk derula ca sfârşit de spectacol refrenul: “Prin lume să treci cântând / Liber, în galop spre zare, / Fie ploaie, fie vânt / Tu rămâi mereu călare.” Iar ei, soţii Paraschiv, animatorii şi înaintemergătorii “Atelierului actorului” ştiau că nici providenţa, nici “dorul de Luceferi”, nici basmul, nici chiar Thalia însăşi, muza teatrului, nu ar fi putut crea acea atmosferă feerică fără munca şi dăruirea lor asiduă împreună cu toată echipa de tineri entuziaşti şi atât de-ndrăgitori-iubitori  ai artei scenice.

Au pus în scenă “Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri. Măiastrele găselniţe regizorale au făcut să crească exponenţial textul unui basm dramatizat în lumina şi hazul secolului XIX, text care, oricât de magistral interpretat s-ar fi prezentat, n-ar fi mişcat prea tare aşteptările spectatorului modelat şi încartiruit în spiritul hollywoodian sau modernist. La temelia marelui succes a stat ideea ce i-a venit lui Cătălin Paraschiv de a invita formaţia Baba Novac să facă parte din spectacol şi să susţină coloana sonoră. Baba Novac, formată din Mihai Stârcea - chitară şi voce, Răzvan Pisău - vioară, Radu Gheorghe - percuţie, Radu Graţianu - clape şi Dan Bănică - bass, are în repertoriu piese rock şi folk ale îndrăgitelor formaţii româneşti de altădată, cu precădere cele ale legendarei trupe Phoenix. În vara aceasta Baba Novac a susţinut un concert bine apreciat de câmpineni cu “Cântecele haiducilor” în grădina Muzeului Haşdeu şi acolo s-a pecetluit promisiunea, de altfel onorată, de a juca şi cânta în basmul lui Alecsandri programat în septembrie. A fost nevoie de o singură repetiţie cu o zi înainte de spectacol ca tinerii actori şi bandul muzical să-şi împletească prestaţiile ideal. Iar despre vioara fermecată ce i-a vrăjit pe toţi spectatorii… rămâne să vă povestească ei, când îi veţi întâlni.

O altă realizare regizorală a fost coregrafia schimbărilor de decor. Adică obiectele necesare regiei de platou pentru fiecare secvenţă erau aduse sau îndepărtate din cadru chiar de către actori într-o horă încetinită, spiralată, perpetuă, dând impresia de ritual magic făcut întru băsmuirea deplină a stării.

Copiii ca actori. O încântare de când e lumea; dar când îşi iau rolurile atât de “în serios”, când muncesc ore şi zile întregi să le iasă interpretarea impecabilă, îţi pui întrebarea dacă “ochiul soacrei” a stat închis pentru că jucau nepoţei rolurile principale sau pentru că ei au strălucit atât de tare încât micile imperfecţiuni nu se vedeau cum nu se văd colţurile neşlefuite ale ciobului în bătaia soarelui.

Copilul când face paşi în afara căminului protector trebuie să-şi facă instrucţia spre maturitate în cinci locuri prestabilite: agora (piaţa, lumea publică, politica), aula (şcoala, atelierul, amfiteatrul, biblioteca), sanctuarul (templul, biserica), arena (competiţia şi confruntarea) şi scena (cu toate semnificaţiile ei artistice şi dramatice). Din păcate, azi scoala e-nlocuită de piaţă şi piaţa de şcoală, iar exerciţiul arenei şi, cu mult mai puţin, al scenei sunt aproape ignorate de sistemul social. Într-un oraş cum e Câmpina, a atrage copiii şi tinerii spre aulă, arenă, sanctuar şi scenă cu precădere cere un efort colosal devorat instantaneu de agora, piaţa care-i îndreaptă spre modă, vicii, dorinţe de integrare în “turmă”.

Reuşita “Atelierului actorului” de a-i scoate din ghearele ternului cotidian şi a le da o pasiune şi-o preocupare artistică este în fapt marele beneficiu al spectatorilor, familiilor lor şi câmpinenilor. Pe lângă atelier, tinerele vlăstare şi-au format în spirit civic sănătos şi o fundaţie “Asociaţia Câmpina Tânără” care merită susţinută de fiecare dintre noi.

Despre tot ce a realizat “Atelierul actorului” în ultimii ani ar trebui să se scrie o “traistă cu poveşti nemuritoare”. Cât priveşte ce se mai spune sau bârfeşte “prin sat” despre protagoniştii lui, rămâne, până la proba contrarie, un proverb din bătrâni: “Pomul se cunoaşte după roade.” Ultimul “rod” şi ultima surpriză pe care ne-o pregăteşte “Atelierul actorului” este punerea-n scenă a piesei “Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, de data aceasta cu actori din clubul pensionarilor întru cinstirea zilei de 1 octombrie: “ziua persoanelor vârstnice”. Pe 30 septembrie câmpinenii sunt aşteptaţi la această reprezentaţie de excepţie.

În încheiere menţionăm numele tinerilor actori ce au interpretat “Sânziana şi Pepelea” ca suvenir al lor de mai târziu când îşi vor aminti de-a ce se jucau când erau mici, sau adolescenţi sau tineri.

Pepelea: ANTONIO ION; Sânziana: IOANA CRIJANOVSCHI; Papură Împărăteasa: ALEXIA ROMAN; Lăcustă Vodă: TEODOR MARIN: Pârlea Vodă: ŞTEFAN STOIAN; Păcală: IULIA ION; Tândală: MIHAELA ŢOŢAN; Crivăţul: ALEXIA ŞERBAN; Macovei: GEORGIANA URSULEANU; Marica: ALEXIA OPREA; Toma: MARIA DEDU; Geniu: MARIA PUIU; Geniu: KARINA SORESCU; Statu-Palmă-Barbă-Cot: MIHNEA NECHIFOR; Pădureanca: ALEXIA MAURICI; Zâna lacului: ALICIA STOLL; Zmeul: BIANCA COMAN; Paharnicul: MARA RĂDUCANU; Stolnicul: MAYA LUCA; Pajul: TEODORA FODAC: Săteni: SORIN TECARU, ANDA GASPAROVICI, GIULIA STATE, FILIP TUDORACHE.

Fotografii: IRI’s FoTo Studio