Criza energetică schimbă regulile jocului. Cine sunt adevărații câștigători ai noii revoluții din energie

Actuala criză de energie care a afectat recent România, urmată de declarațiile premierului Ilie Bolojan despre rolul prosumatorilor și al bateriilor de stocare, Ilie Bolojan, despre rolul prosumatorilor în sistemul energetic: Toți cei care au capacitatea de stocare ajută într-o manieră importantă a readus în atenție o întrebare care va deveni tot mai importantă în anii următori: cine va deține, de fapt, puterea în noul sistem energetic?

Până nu demult, răspunsul era simplu. Energia venea aproape exclusiv din hidrocentrale, termocentrale, centrala nucleară de la Cernavodă sau din marile parcuri eoliene și fotovoltaice. Era un sistem centralizat, în care câțiva mari producători alimentau milioane de consumatori.

Astăzi, însă, România are peste 200.000 de prosumatori. Oameni care nu mai sunt doar consumatori, ci și producători de energie. Iar diferența dintre un prosumator care are doar panouri și unul care dispune și de baterii începe să schimbe modul în care funcționează întregul sistem.

Spre deosebire de apă sau de gaz, energia electrică nu poate fi depozitată direct în rețea. Ea trebuie produsă aproape în aceeași clipă în care este consumată.

Din acest motiv, Sistemul Energetic Național trebuie să păstreze permanent un echilibru între producție și consum. Dacă se produce prea puțin, apar riscuri pentru alimentarea cu energie. Dacă se produce prea mult, surplusul trebuie exportat, limitat sau stocat. De aceea, în energie nu contează doar cât produci, ci mai ales momentul în care produci.

Energia fotovoltaică ilustrează perfect această provocare. Panourile produc cel mai mult la prânz, între orele 11:00 și 15:00. În schimb, consumul populației atinge vârful seara, când oamenii ajung acasă și pornesc luminile, televizoarele, mașinile de spălat, cuptoarele electrice, boilerele sau aparatele de aer condiționat.

Rezultatul este paradoxal: România poate avea surplus de energie la ora 13:00 și deficit doar câteva ore mai târziu.

Ce înseamnă un kilowatt-oră?

Cifrele devin mai ușor de înțeles dacă sunt raportate la o locuință. Un televizor LED consumă aproximativ 100 W, ceea ce înseamnă că o baterie de 10 kWh îl poate alimenta aproape 100 de ore. O mașină de spălat consumă între 0,7 și 1,5 kWh pe ciclu, iar un frigider modern aproximativ 1 kWh pe zi.

În medie, o familie consumă între 8 și 15 kWh într-o zi. Asta înseamnă că o baterie rezidențială poate acoperi o mare parte din necesarul zilnic al unei gospodării.

Cât produce un sistem fotovoltaic?

Un panou modern produce, într-o zi însorită de vară, între 2 și 3 kWh. O instalație de 5 kW poate genera 25-35 kWh pe zi, iar una de 10 kW poate depăși 60 kWh în condiții ideale.

La scară mare, un parc fotovoltaic de 100 MW poate acoperi consumul instantaneu al unui oraș de dimensiunea Ploieștiului. Numai că această performanță durează doar cât timp există soare. Tocmai de aceea, producția și stocarea nu mai pot fi privite separat.

Fără baterii, surplusul de energie produs la prânz este trimis imediat în rețea. Cu baterii, aceeași energie poate fi păstrată și folosită seara, exact în perioada în care consumul este cel mai mare.

Din perspectiva Sistemului Energetic Național, bateria nu mai este doar un accesoriu al unei case. Ea devine un element care contribuie la stabilitatea întregii rețele.

În acest context trebuie înțelese și declarațiile premierului Ilie Bolojan, care a recunoscut că România a încurajat instalarea panourilor fotovoltaice fără să acorde aceeași importanță dezvoltării sistemelor de stocare.

Cine sunt noii câștigători?

Primii sunt proprietarii care au investit atât în producție, cât și în stocare. Ei devin mai puțin dependenți de rețea și își pot gestiona mult mai eficient consumul.

Urmează comunitățile energetice, unde mai multe gospodării, firme și instituții produc și folosesc energia împreună, reducând pierderile și presiunea asupra sistemului național.

La nivelul întregii țări, câștigătorii vor fi operatorii care dezvoltă mari capacități de stocare și un sistem energetic capabil să gestioneze inteligent sute de mii de producători mici, nu doar câteva centrale mari.

Doar că iarna nu-i ca vara…

Vara, lucrurile par relativ simple. Avem zile lungi, mult soare și suficientă producție pentru ca multe gospodării să își acopere consumul.

Dar iarna?

Ce se întâmplă când zilele sunt scurte, cerul este acoperit, iar consumul crește tocmai pentru că avem nevoie de încălzire, apă caldă și iluminat? Aici se va face diferența.

Nu vor avea avantaj doar cei care au montat cele mai multe panouri, ci cei care vor putea păstra energia și o vor folosi atunci când este cu adevărat nevoie. La nivelul unei case, asta înseamnă baterii și un consum gestionat inteligent. La nivel local, înseamnă comunități energetice capabile să împartă resursele. La nivel național, înseamnă investiții în mari capacități de stocare și într-o rețea suficient de flexibilă pentru a muta energia acolo unde este necesară.

Adevărata provocare nu este să producem suficient într-o zi însorită de iulie. Provocarea este să avem energie într-o seară geroasă de ianuarie.

Iar în această nouă realitate, adevărații câștigători nu vor fi cei care produc cel mai mult, ci cei care știu să stocheze, să gestioneze și să folosească inteligent energia atunci când sistemul are cea mai mare nevoie de ea.

M.A. Dumbravă