Cum să te-mpaci cu tine, cu lumea şi cu divinitatea printr-o singură “pastilă”. Cabinetul itinerant al “doctorului” Cornel Dărvăşan la Câmpina

Cum să te-mpaci cu tine, cu lumea şi cu divinitatea printr-o singură “pastilă”

Beneficiile tratamentului explicate pe larg în 8 şedinţe la Câmpina, în cabinetul itinerant al “doctorului” Cornel Dărvăşan

   Câte ştiri proaste aţi auzit azi? Dacă încă n-aţi auzit, deschideţi televizorul sau netul, e plin de ele pretutindeni. Vrem să scăpăm de ele, schimbăm pe canale de muzică, pe documentare, pe nutriţie, dezvoltare personală, sport, şi altele aparent inofensive, când brusc se-ntrerupe pentru reclame… Înapoi la ştiri, parcă nu se cade să nu afli cine-a mai fost arestat, cine cu cine s-a mai certat sau bătut, cine-a mai murit, unde-a mai bubuit, ce s-a mai cutremurat sau inundat, ce s-a mai făcut scrum. Ne-a intrat în fire ştirea deznădăjduitoare ca multe alte lucruri rele şi nocive venite pe calea virtualului. Năravul din fire, n-are lecuire. S-ar putea să aibă în caz că facem apel la o anume strădanie. Printre foarte puţinele tipuri de strădanie, ce presupun efort mental, înţelegerea răului şi dorinţa alungării lui din obiceiuri, obişnuinţe şi adicţii, se numără şi cele propuse de religie. Nu-i la modă, nu-i corect politic, nu-i profitabil; mai departe este pentru cei care, puşi în faţa modernismului să se dezică de biserică şi divin, o fac de ochii lumii, dar şoptesc precum Galileo Galilei în faţa inchizitorilor: “Şi totuşi se mişcă.”

   Schimbăm canalul de ştiri pe Trinitas TV, Angelus TV, Speranţa TV, Credo TV HD ia să vedem, se mişcă ceva? Vă mai propunem un post de televiziune: A7TV, cică “televiziune cu pasiune”. Oare ce pasiune? Pasiunea pentru bine, frumos, adevăr. Răsfoim prin grila de programe diverse pentru un însetat de a cunoaşte lucruri neîmbâcsite de trend şi politică, emisiuni interesante cu personalităţi de vază ale spiritualităţii româneşti din multe domenii, cu muzică - poate nu e genul tău - serenă, nezbuciumată, terapeutică pentru suflete în suferinţă. O emisiune ne atrage atenţia prin titlu: “Ştirea cea bună” - realizator Cornel Dărvăşan. Cine e Cornel Dărvăşan? Uite că mai are o emisiune: “Restart”.

În câteva cuvinte din ce vedem cu ochii pe o grilă de programe, Cornel Dărvăşan este un realizator TV care ne dă veşti bune să ne restartăm modul de a ne programa viaţa în mod benefic.

În realitate, Cornel Dărvăşan este un om jovial, simpatic, plin de poveţe, snoave şi versuri, dar mai ales de citate biblice şi filozofice punctate la momentul oportun. E o încântare să-l ai interlocutor, oricine-ai fi şi orice nivel cultural ai avea. În spate are studii grele de teologie, filozofie, muzică şi mai ales filologie, domeniu în care şi-a dat doctoratul.

Domnul Doctor Dărvăşan, “nu de oase, nu de piele, nici de vintre sau măsele, ci de rostit vorbe grele, cu tainele lumii-n ele”, se face că a prins drag de Câmpina. (Dar cine este acela care să nu prindă drag şi dor de urbea noastră?) Anul trecut a ţinut o lungă prelegere în 8 zile, seară de seară, cu titlul “Nu există dragoste mai mare”, care a avut un răsunător ecou în inimile sutelor de ascultători pe viu sau zecilor de mii ce au urmărit cuvântările sale în reţelele virtuale.

Domnul “Doctor” a recidivat. În această vreme de ianuarie, anul trecut ne-a vorbit de terapia prin dragoste, dar nu cea profană de la noi spre sensurile şi obiectele lumii, ci de la Dumnezeu către noi, iar anul acesta a venit să ne indice “pastila” tămăduitoare, “Pălărie-ntr-un picior, ghici, ciupercă, ce-i!” sau altfel spus “Cartea vieţii pentru toţi, ghici, Biblia, ce-i!” În ea găseşti o “farmacie” pentru toate nevoile şi suferinţele şi neştiinţele şi neputinţele tale, e nevoie doar de un “doctor” priceput să-ţi recomande “pastila” şi “raftul” unde o găseşti acolo. În anul de graţie 2014, luna ianuarie după un început de obişnuinţă ce sperăm să se repete an după an, Cornel Dărvăşan, din 13 până pe 20 ale lunii a conferenţiat pe tema “Alegeţi azi”, un fel de “treziţi-vă” la viaţa benefică, la mântuire, la adevăr, la calea unică ce duce spre fericirea veşnică, dar nu cu tăgadă, nu cu compromisuri, nu cu şovăială, nu cu amânare, nu cu uitat înapoi cu regrete după proastele şi distrugătoarele în trup şi suflet îndemnuri ale lumii meschine. Pe foarte scurt cam asta a fost tot într-o “pastilă”.

Poţi s-o arunci la coşul minţii, nu-ţi foloseşte la nimic dacă nu ţi se citeşte, nu ţi se explică, nu ţi se spun efectele adverse scrise în prospect. Şi prospectul e lung. Scris sau vorbit cu slove meşteşugite dă puteri tămăduitoare pastilei aşa cum dau diluţiile în medicina homeopată.

Iar jucăm pe tărâmul adventiştilor. Şi totuşi, nu ne jucăm când e vorba de cultură, arte, viaţă sănătoasă, trăirea-ntr-o comunitate benefică şi gata oricând să sară-n ajutorul confraţilor cu probleme. La ei în familie şi-n educaţie pe primul loc stă Biblia, apoi etica, artele curăţate de morb, urât şi frivol, ştiinţa fără profit şi convieţuirea paşnică în lume cu ceilalţi semeni. Procentual stau mult mai bine ca noi la capitolul tinerilor instruiţi, profesionişti destoinici în medicină, muzică, ştiinţe, jurnalism, meserii utilitare.

Din noiembrie şi până-n ianuarie, adventiştii au scos la rampă în Câmpina trei conferenţiari de elită, trei coruri de talie foarte înaltă, gata oricând să dea concerte pe scena Ateneului, angelicul cor de copii “Dynamis” şi impecabila corală “The Heralds” pe lângă corul local de copii “Sclipiri”. 

Să nu mai vorbim de puzderia lor de pianişti şi de vocile deja consacrate la nivel naţional precum Luiza Spiridon, Ramona Dărvăşan, cvartetele vocale PRODEO şi 4GOD, care au venit în câteva rânduri la Câmpina şi au onorat cu prestaţia şi încântarea publicului şi în serile în care a conferenţiat Cornel Dărvăşan.

Un merit deosebit pentru toate aceste daruri culturale oferite câmpinenilor îl are şi Domnul Pastor Adrian Andrei, dânsul, la rândul lui fiind şi realizator de emisiuni la “Campus TV” şi “RVS ON”, de aici şi deschiderile sale în lumea mass-media şi oportunitatea de a invita în urbea noastră oameni şi artişti de valoare.

Pentru seria prelegerilor lui Cornel Dărvăşan primitoarea biserică adventistă din strada Sălaj s-a bucurat seară de seară de prezenţa a aproximativ 80 de persoane, în ultima seară, însă, fiind arhiplină. Pe site-ul ei puteţi vedea integral înregistrările fiecărei seri şi savura măreţia chemării, conţinutul de excepţie al expunerii şi momentele muzicale înălţătoare. Ni s-a promis că foarte curând toate vor fi adunate într-o carte gata de tipar. Aviz curioşilor, amatorilor şi pasionaţilor de subiect, pentru ceilalţi, pace şi înştiinţare bună!

Cum s-ar cuveni să se încheie acest editorial în concluzii? Cu trei proverbe. 

Primul din Biblie: “Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine însuţi!” La acesta, doctorul nostru conferenţiar poate spune că experienţa unei vieţi şi conştiinţe, acumulările culturale şi sinceritatea cu propria-i persoană  l-au făcut nu numai să se auto-vindece, ci să dea sfaturi şi înţelepciune, să întoarcă suflete de la pierzare, să aline prin vorbe şi rugăciune în toate locurile pe unde l-au purtat drumurile vieţii şi chemarea misiunii.

Dacă insistăm cu al doilea proverb, o zicere plină de miez neaoş românească, “să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa”, atunci putem afirma, din aparenţele şi felul cum se prezintă public “popa” adventist pe nume Dărvăşan Cornel, că nu este nicio discrepanţă între ceea ce zice, predică, sfătuieşte şi ceea ce face în viaţa reală, aşa că putem face şi ce face el şi ce zice el desfiinţând în acest caz un proverb maliţios, valabil doar la adresa clericilor făţarnici.

Dar cel mai greu proverb pe care ne sprijinim în a fi circumspecţi faţă de adventişti este cel antic, roman: “mă tem de greci şi atunci când îmi fac daruri”, transpus, mă tem de darurile adventiştilor, că precis vor să mă convertească.

Nu vă fie frică de chemarea lor! Există între predicatori şi public, la fel şi între muzicieni şi public nelipsitul microfon care puţinel, dar suficient, poate amplifica, ajusta, chiar denatura sunetele naturale pure. Ne-am obişnuit cu el, ne-am obişnuit cu încăpăţânarea noastră în şabloane mentale fixe. Ce ne-ar mai putea trezi?

Alegoric am putea spune că ne-ar fi putut impresiona cele două trompete ale fraţilor Ema şi David Rădoi pentru că n-au avut nevoie de microfon să ne încânte cu melodicitatea lor uimitoare, neapocaliptică; şi-ar mai fi înălţătorul imn de George Frederick Root ce a făcut istorie, cântat de întreaga biserică la finalul fiecărei prelegeri, ales cu inspiraţie, “Come to the Saviour, make no delay!” (Vino la Salvator, nu-ntârzia o clipă!)

Şi ne-ar mai fi putut impresiona retorica lui Cornel Dărvăşan, care, chiar dacă a avut nevoie de microfon să ne ajungă la urechi cu claritate, limpezimea ei logică şi parabolele bine tâlcuite au ajuns la inimi fără intermedii artificiale rezonând întruna chemarea: “Astăzi de veţi auzi glasul Domnului, să nu vă împietriţi inimile voastre!”

Dan Precup