“Cenuşăreasa” Festivalului de Arte

   În cadrul “Festivalului internaţional 4 Arts - Dan Iordăchescu”, dintr-o pronie  şi-o îndrăgire a plaiurilor noastre de către protagonişti s-a desfăşurat, anul acesta ca şi-n anii trecuţi, întins pe mai multe zile un regal divers de muzică clasică de înaltă ţinută artistică, datorită condiţiilor propice de organizare, ospitalitate şi susţinere ale dieverşilor sponsori, societăţi şi asociaţii, cât şi ale autorităţilor locale (oare până când?, că se simte un vânt tare potrivnic şi de la proră şi de la pupă).

   Umbrit de febra punerii în scenă a unui spectacol de operă barocă, de recitalurile în avanpremieră ale cântăreţilor, eclipsat de Festivalul de jazz-rock de la Câmpina şi de nerăbdarea tinerilor pentru Untold şi alte evenimente cu alte genuri de muzică de-ale lor desfăşurate ca ciupercile după ploaie prin toate cotloanele ţării, în perioada vârfului maxim al concediilor de odihnă, recitalul tinerelor speranţe în ale pianului şi viorii şi-a avut pasajul discret cu o mână de spectatori înghesuiţi în holul de la Muzeul Haşdeu, iar a doua zi mult răsfiraţi în sala mare a casei de cultură.

      Doi profesori eminenţi, virtuoşi, mult umblaţi şi apreciaţi în lumea largă, tineri cu perspective în desăvârşirea carierei artistice, familiarizaţi şi mult îndrăgitori de Câmpina, unde au şi concertat de câteva ori la “Parohia Sf. Nicolae” şi la Casa de Cultură, anume ARON CAVASSI - vioară - şi ELIZA PUCHIANU - pian - şi-au încheiat fiecare un mastercalss dedicat celor două instrumente fruntaşe ale amuzicii. La sfârşitul însuşirii secretelor predate de maeştrii lor, cursanţii de anul acesta, aleşi pe sprânceană din cei la un nivel superior în comparaţie cu anii trecuţi unde au participat şi zongoraşi sau ceteraşi mai începători în ale familiarizării adecvate cu instrumentul, au susţinut timp de doă zile, 3-4 August, un recital cu lucrări de un grad ridicat de complexitate, virtuozitate, melodicitate.

   A trecut mai bine de 10 zile de atunci, dar trecerea lor în vizită pe la noi, infim de puţin băgată-n seamă din cauza multor altor evenimente ce au avut prioritate oarecum nedreaptă în ordinea redării, merită măcar amintită, aşa cum li s-a promis, ca mulţumire pentru strădania lor şi pentru risipa de talent şi încântare adresate mai mult familiilor şi prietenilor lor şi unui mic bucheţel din elita câmpineană - când zic elită, nu mă refer nici la cea politică, nici culturală, nici socială, ci la cea de suflet şi rafinament.

   Ei sunt temerarii, pe viitor arheologii unei muzici pe care acum o ţin în viaţă în sala de reanimare, ei sunt tinerii ce vor pleca probabil (dacă nu-i susţinem) spre alte zări sau spre alte genuri de muzică şi show-biz mai profitabile. Să le amintim numele şi uimiţi-vă de piesele pe care le-au interpretat:

   DORIN CIOLACU: Giuseppe Tartini - sonata în sol minor; Felix Mendelssohn Bartholdy - Concertul nr.1 pentru vioară şi orchestră (acompaniamentul la pian sau keyboard în loc de orchestră a fost asigurat de Doamna Eliza Puchianu).

   ARYANNA MUNTEANU: studii pentru pian de Czerny, Mozart, Burgmüller

   CARINA NICOLAE: Concertul nr.2 pentru vioară şi orchestră de Mozart; Concertul în do major pentru vioară şi orchestră de Dimitry Kabalevsky

   BOGDAN OROŞANU: Rapsodia de K. Collin

   ADA MARCHIŞ: Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră de Max Bruch

   SERGIU DOBRESCU: Sonata pentru pian nr.53 în mi minor de Josef Haydn (Sergiu fiind speranţa noastră în măiestria pianistică, sperând să meargă pe urmele câmpinencelor Diana Ionescu sau Alina Bercu)

   MIHAI CREŢU: Concertul nr.3 pentru vioară şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart

   TEODORA MĂRGEAN: Sonata nr.17 în re minor, “Furtuna” de Ludvig van Beethoven, Concertul nr.21 pentru pian şi orchestră de Mozart

   THEODOR PRISĂCARIU: Fantezia “Moise” de Nicolo Paganini, Concertul pentru vioară şi orchestră nr.1 de Max Bruch

   IRIS STOICESCU: Suita engleză nr. 3 pentru pian de Johann Sebastian Bach (Iris susţinuse în urmă cu câteva zile un recital de pian memorabil la Casa de Cultură)

   MARIA GHEBA: “Zapateado” de Pablo Sarasate (Maria s-a ales şi cu o poreclă în urma dificultăţii prezentatorului de a citi în grabă cuvântul spaniol şi l-a transformat în Zapatea Do)

   Aceşti elevi devotaţi muzicii profunzimolor celeste au scris o filă aurită din talent, muncă şi perseverenţă, au adus pe viu ascultătorilor piese, majoritatea în primă audiţie, iar altele ce n-au mai îndrăznit a fi cântate de multe decenii publicului autohton în tandem cu acompaniamentul minuţios adecvat fiecăruia dintre ei al pianistei Elza Puchianu şi cu adnotările savuroase din istoria muzicii povestite de violonistul Aron Cavassi, de la care sperăm să ne mai viziteze şi cu alte ocazii.

   Recitalul a zburat pe nedrept în cartea bifărilor de evenimente, lăsând în urmă ca slogan pentru tânăra generaţie un vers dintr-o melodie populară maramureşană: “Cetera şi zongora, ca să ştiu şi eu cânta”.

Dan Precup