„Afacerea de familie” de la STB: 4.876 de salariați cu legături de rudenie, salarii uriașe, furturi și datorii de miliarde

Actualitate (Categoria articolului)

 

Aproape jumătate dintre angajații Societății de Transport București (STB) au legături de rudenie cu alte persoane care lucrează în aceeași companie. Mai exact, 4.876 de salariați, dintre cei 10.137 analizați, au rude printre colegi, iar în unele cazuri arborele genealogic pare să fi devenit aproape la fel de important ca organigrama societății. O singură familie numără 20 de angajați, alta 16, iar o a treia 11. În tot acest timp, compania care asigură transportul public de suprafață în Capitală a ajuns în insolvență, cu creanțe de aproximativ trei miliarde de lei revendicate de creditori, pierderi de sute de milioane și anchete penale privind furturi de combustibil.

Datele au fost prezentate public în noiembrie 2026, în contextul verificărilor efectuate după deschiderea procedurii de insolvență. Dincolo de cifrele spectaculoase, ele descriu probleme care s-au acumulat în timp, sub conduceri succesive, și care ridică o întrebare mult mai importantă decât numărul rudelor angajate: cum a fost administrată o companie publică în care cheltuielile au crescut, controalele interne s-au dovedit insuficiente, iar situația financiară s-a deteriorat până în punctul în care restructurarea a devenit inevitabilă?

STB, o companie în care angajarea poate deveni tradiție de familie

Dintre cei 10.137 de angajați analizați, 4.876 au legături de familie cu alte persoane din societate, inclusiv 1.428 de persoane aflate în relații de soț și soție. Au fost identificate familii cu un număr neobișnuit de mare de membri angajați, una dintre ele ajungând la 20 de persoane.

Faptul că soții, frații sau membrii mai multor generații lucrează pentru același angajator nu reprezintă, în sine, o încălcare a legii. STB este o companie mare, cu o istorie îndelungată, iar transmiterea unei profesii în familie nu este ceva neobișnuit. Problema apare atunci când relațiile de rudenie pot influența accesul la un loc de muncă sau promovarea profesională.

Potrivit declarațiilor administratorului judiciar, Remus Borza, vechiul contract colectiv de muncă ar fi inclus o prevedere prin care rudele angajaților beneficiau de prioritate la angajare. O asemenea regulă, dacă este confirmată prin documentele contractuale și prin modul concret în care a fost aplicată, ridică întrebări serioase despre egalitatea de șanse și transparența recrutării.

Cine a introdus această prevedere, în ce an, cine a negociat-o și câți candidați au beneficiat efectiv de ea? Au existat concursuri în care persoane fără legături de familie cu angajații STB au fost dezavantajate? Și, mai ales, cine a verificat dacă procedurile de angajare respectau criteriile profesionale?

Deocamdată, nu există date publice suficiente pentru a stabili câți dintre cei 4.876 de salariați au fost angajați în urma unor intervenții sau favoruri. Dar dimensiunea fenomenului și existența unei presupuse reguli preferențiale justifică o verificare aprofundată, dincolo de simpla constatare că numeroși angajați sunt înrudiți.

Salarii de peste 30.000 de lei, sporuri și concedii medicale care ridică întrebări

Scandalul rudelor a fost urmat de dezvăluiri privind cheltuielile salariale și beneficiile acordate personalului. Potrivit datelor prezentate de administratorul judiciar, STB avea 36 de categorii de sporuri, prime și indemnizații, iar în iunie 2026 un conducător auto a înregistrat un venit brut lunar de 31.976 de lei.

Este important de precizat că vorbim despre un caz individual, nu despre salariul obișnuit al unui șofer STB. Venitul brut poate include ore suplimentare, sporuri și alte drepturi, iar fără documentele de salarizare nu se poate stabili ce anume a generat suma respectivă. Totuși, un asemenea nivel al remunerației într-o companie aflată în dificultate financiară justifică întrebări despre criteriile de acordare și controlul cheltuielilor.

În primele zece luni ale anului 2026, STB a cheltuit aproximativ 1,01 miliarde de lei cu salariile, sumă echivalentă cu circa 81% din veniturile raportate. Este o proporție considerabilă, chiar dacă transportul public reprezintă un serviciu care necesită un număr mare de angajați și care nu poate funcționa exclusiv din încasările obținute prin vânzarea biletelor.

O altă statistică prezentată public privește concediile medicale. În 2025 au fost înregistrate 176.773 de zile de concediu medical, iar 49,4% dintre episoadele analizate ar fi început într-o zi de luni. Datele au atras atenția administratorului judiciar, însă nu constituie, prin ele însele, dovada unor concedii fictive. Pentru o asemenea concluzie ar fi necesare verificări individuale și constatări ale instituțiilor competente.

Problema care se conturează este una de administrare. Cine a aprobat sistemul de beneficii, cine a verificat aplicarea lui și ce măsuri au fost luate atunci când cheltuielile au început să depășească posibilitățile financiare ale societății?

Motorina care dispărea din autobaze

În timp ce situația financiară a STB se deteriora, în 2026 au fost deschise și anchete penale privind sustragerea combustibilului din autobuzele societății.

În luna mai, 20 de șoferi au fost plasați sub control judiciar într-un dosar privind presupuse furturi de motorină de la Autobaza Nordului. Faptele investigate vizau perioada ianuarie–aprilie, iar la percheziții au fost descoperiți aproximativ 1.000 de litri de combustibil.

În octombrie, o altă anchetă a vizat zece persoane și aproximativ 1,5 tone de motorină presupus sustrasă, inclusiv din zona autobazei Ferentari.

Cele două dosare nu demonstrează existența unei rețele infracționale unice, iar persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție. Ele ridică însă întrebări despre eficiența controalelor interne, despre monitorizarea consumului de carburant și despre responsabilitățile celor care aveau obligația să supravegheze activitatea autobazelor.

Într-o companie care administrează o flotă numeroasă de vehicule, fiecare alimentare ar trebui să poată fi verificată, iar diferențele nejustificate de consum ar trebui să declanșeze controale. Cât de eficiente au fost aceste mecanisme și dacă eventualele deficiențe au fost semnalate anterior rămâne de clarificat.

Angajați pentru reparații, dar lucrări contractate în exterior

O altă situație semnalată de administratorul judiciar privește activitatea de întreținere și reparații. Potrivit declarațiilor acestuia, aproximativ 70% dintre lucrări au fost externalizate către 21 de operatori economici, deși STB dispune de circa 1.500 de angajați în structurile proprii de întreținere.

Administratorul judiciar a explicat că societatea nu deține autorizațiile necesare pentru anumite intervenții tehnice complexe, inclusiv reparații la motoare și cutii de viteze. În același timp, Uzina de Reparații Atelierele Centrale (URAC) ar fi realizat, în primele zece luni ale anului, numai 39% din producția programată.

Externalizarea unor servicii specializate poate fi justificată economic, însă proporția lucrărilor contractate în exterior, raportată la personalul și capacitățile proprii, ridică întrebări despre eficiența organizării.

Cât au costat aceste contracte, cine sunt firmele beneficiare, cum au fost selectate și de ce nu au fost dezvoltate capacitățile interne acolo unde acest lucru ar fi fost posibil? Răspunsurile ar putea explica o parte dintre problemele financiare ale companiei, dar necesită analiza contractelor și a documentelor de achiziție.

Cine a condus STB și cine a aprobat regulile?

Problemele actuale nu au apărut într-un singur mandat. STB a trecut prin schimbări de conducere și prin perioade de tensiuni între administrația locală, management și sindicate, în timp ce situația financiară devenea tot mai dificilă.

În ultimii ani, la conducerea societății s-au aflat, printre alții, Adrian Criț și Daniel Istrate, în perioade diferite, iar numirile și schimbările de management au avut loc într-un context în care transportul public a reprezentat constant un subiect de dispută politică și administrativă.

Responsabilitatea pentru situația companiei nu poate fi stabilită numai prin enumerarea directorilor. Trebuie analizate perioadele în care au fost aprobate organigramele, contractele colective de muncă, bugetele și achizițiile, precum și atribuțiile autorităților care au exercitat controlul asupra societății.

Sindicatele au dreptul să negocieze salarii și condiții de muncă, iar angajații au dreptul la protecție și la remunerații corespunzătoare. Dar prevederile contractuale care generează obligații financiare importante trebuie evaluate și din perspectiva sustenabilității companiei.

Noul contract colectiv de muncă, pentru perioada 2026–2027, a redus numărul categoriilor de sporuri de la 36 la 32, măsură despre care administratorul judiciar a afirmat că ar produce economii de aproximativ 25 de milioane de lei. Au fost modificate și prevederile privind salariile compensatorii acordate în cazul restructurărilor.

Aceste schimbări arată că regulile interne pot influența considerabil cheltuielile. Întrebarea este de ce unele dintre ele au fost reconsiderate abia după intrarea companiei în insolvență.

Trei miliarde de lei revendicate de creditori. Cât costă, de fapt, criza STB?

Dimensiunea financiară a problemelor este cea care transformă scandalurile de la STB într-o chestiune de interes public major. În septembrie 2026, Tribunalul București a deschis procedura insolvenței, iar în cadrul acesteia 244 de creditori au solicitat înscrierea unor creanțe în valoare totală de aproximativ trei miliarde de lei.

Suma nu trebuie confundată cu datoria definitiv recunoscută. Potrivit informațiilor prezentate de administratorul judiciar, în tabelul preliminar au fost admise creanțe de aproximativ 1,63 miliarde de lei, diferența reprezentând solicitări care nu au fost acceptate în această etapă sau care urmau să fie clarificate prin procedurile legale.

Cel mai mare creditor este ANAF, cu aproximativ 1,3 miliarde de lei. În același timp, administratorul judiciar a indicat că STB are de recuperat aproximativ 610 milioane de lei de la Primăria Capitalei și de la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București–Ilfov.

Pentru a înțelege dimensiunea sumelor, cele trei miliarde de lei revendicate de creditori reprezintă echivalentul a aproximativ 600 de milioane de euro, la un curs orientativ de cinci lei pentru un euro. Raportată la populația rezidentă a Bucureștiului, de aproximativ 1,7 milioane de persoane, suma ar însemna peste 1.700 de lei pentru fiecare locuitor. Este doar o comparație pentru a ilustra ordinul de mărime, nu o datorie individuală a bucureștenilor și nici o sumă care ar urma să fie achitată direct de fiecare contribuabil.

Transportul public este subvenționat, iar STB nu poate fi evaluată exclusiv prin raportarea cheltuielilor la încasările din bilete. Compania îndeplinește obligații de serviciu public, iar finanțarea acestora depinde și de deciziile autorităților locale. Tocmai de aceea, analiza pierderilor trebuie să distingă între subfinanțare, obligații neachitate, costuri operaționale și eventuale cheltuieli nejustificate.

Dar nici caracterul public al serviciului nu poate constitui o explicație suficientă pentru orice dezechilibru financiar. În primele zece luni ale anului 2026, STB a raportat pierderi de aproximativ 765 de milioane de lei, în timp ce verificările administratorului judiciar au evidențiat probleme privind personalul, beneficiile salariale și eficiența unor activități interne.

Cine și în ce proporție a contribuit la acumularea acestor pierderi trebuie stabilit printr-o analiză financiară completă, nu prin simpla asociere a tuturor scandalurilor apărute în presă.

Restructurarea: cine pleacă și cine rămâne?

Consecințele dificultăților financiare au început deja să afecteze personalul. În noiembrie 2026 au fost anunțate 796 de preavize de concediere și desființarea a 919 posturi vacante, în cadrul unui proces de reorganizare care urmărește reducerea organigramei la 8.428 de posturi.

Pentru angajații care își fac corect meseria, situația este cu atât mai dificilă cu cât riscă să suporte consecințele unor decizii administrative asupra cărora nu au avut niciun control. Șoferii, vatmanii, mecanicii și personalul tehnic sunt cei care asigură zilnic funcționarea transportului public, iar existența unor nereguli în companie nu poate justifica transformarea tuturor salariaților în suspecți.

În acest context, apare o întrebare legitimă: după ani în care au fost semnalate relații de rudenie numeroase și posibile avantaje la angajare, ce garanții există că restructurarea va fi făcută exclusiv pe criterii profesionale și economice?

Dacă sistemul de recrutare a permis favorizarea unor persoane, așa cum sugerează declarațiile privind vechiul contract colectiv de muncă, atunci corectarea lui trebuie să înceapă prin transparență. Altfel, există riscul ca reorganizarea să reducă numărul posturilor fără să elimine mecanismele care au generat suspiciunile.

Primarul general Ciprian Ciucu a susținut necesitatea măsurilor de restructurare pentru evitarea falimentului și a dat asigurări că transportul public va continua, fără eliminarea gratuităților existente și fără majorarea tarifelor anunțată în acest context.

Pentru călători, problema este simplă: autobuzele, tramvaiele și troleibuzele trebuie să circule, iar serviciile trebuie să rămână accesibile. Pentru angajați, miza este păstrarea locurilor de muncă în condiții corecte. Pentru administrație, responsabilitatea este să demonstreze că reorganizarea rezolvă problemele, în loc să le transfere de la o categorie de salariați la alta.

Scandalurile nu se opresc la STB. Ce se întâmplă la Metrorex?

Transportul public bucureștean are însă și un alt capitol controversat. La Metrorex, companie aflată în coordonarea Ministerului Transporturilor, au existat anchete privind angajări frauduloase, acuzații referitoare la influența sindicatelor și constatări ale instituțiilor de control privind administrarea patrimoniului și atribuirea unor contracte.

Un raport al Corpului de Control al Ministerului Transporturilor a semnalat, printre altele, 457 de proiecte speciale de publicitate negociate cu un singur ofertant, în valoare de aproximativ 1,46 milioane de euro, și 1.208 acorduri privind închirierea unor suprafețe din trenuri, cu o valoare totală de aproximativ cinci milioane de euro.

Aceste valori reprezintă contracte analizate de instituțiile de control, nu prejudicii demonstrate în aceeași valoare.

Separat, au existat dosare penale și investigații de presă referitoare la presupuse plăți pentru facilitarea angajărilor, precum și controverse privind relațiile de familie dintre persoane care lucrează în companie. Faptele investigate, declarațiile publice și eventualele responsabilități stabilite de instanțe trebuie tratate distinct.

STB și Metrorex au structuri de conducere, finanțare și autorități tutelare diferite. Nu există, pe baza informațiilor prezentate, dovezi că scandalurile celor două companii ar fi coordonate de aceeași rețea de interese.

Există însă o întrebare comună, care merită investigată: cum au funcționat mecanismele de control și câtă responsabilitate au avut persoanele care au administrat aceste societăți?

Câmpineanul.ro va reveni cu un material amplu dedicat Metrorex, în care vom analiza angajările controversate, influența sindicală, contractele semnalate de instituțiile de control și responsabilitățile conducerilor succesive.

Cine plătește pentru anii în care problemele s-au acumulat?

La STB, aproape 5.000 de salariați au legături de rudenie cu alte persoane din companie. Nu știm câți au obținut posturile exclusiv pe criterii profesionale și dacă vreunii au beneficiat de intervenții sau avantaje nelegitime. Știm însă că administratorul judiciar a semnalat existența unei prevederi privind prioritatea rudelor la angajare, că societatea a acumulat pierderi considerabile și că, în paralel, au apărut anchete penale și controverse privind cheltuirea banilor.

Niciuna dintre aceste situații nu demonstrează, luată separat, existența unei organizații infracționale care ar controla compania. Împreună, ele justifică însă o analiză serioasă a modului în care au fost luate deciziile, au fost cheltuiți banii și au fost exercitate atribuțiile de control.

Responsabilitatea nu poate fi redusă la angajații care au rude în societate sau la persoanele cercetate pentru furturile de combustibil. Ea trebuie căutată și în deciziile conducerilor succesive, în contractele aprobate, în politicile de personal și în modul în care autoritățile au supravegheat funcționarea companiei.

Pentru că adevărata întrebare nu este cum au ajuns 4.876 de oameni să aibă rude la STB, ci dacă regulile au fost aceleași pentru toți și cine a avut de câștigat atunci când acestea au permis avantaje.

Iar dacă pentru fiecare scandal există câte o explicație, rămâne o întrebare la care cei care au condus compania ar trebui să răspundă: cum s-au putut acumula atâtea probleme, ani la rând, fără ca mecanismele de control să le prevină sau să le corecteze la timp?

 

M.A. Dumbravă