Între ruine și iluzii: România miliardelor care nu există  

Între ruine și iluzii: România miliardelor care nu există

În ultimele săptămâni, un tablou înfiorător — dar totodată revelator — a ieşit la iveală: firme care raportează cifre astronomice, dar care par să existe doar pe hârtie. Ele dezvăluie nu numai slăbiciunea instituţiilor, dar şi un paradox dur: cât de mult ne putem îmbogăţi „fără muncă”, dacă sistemul permite aşa ceva. Iată ce-am aflat despre Romnef Steel Company, Zeus Corporation și RICHRBT 1 SRL al treilea și probabil cel mare protagonist stors de investigaţii. 

Ce ştim despre aceste firme

Articolul Europei Libere prezintă trei astfel de „super-firme” cu afaceri cumulate de 2,6 miliarde de lei, dar caracterizate prin:

• sediu social în clădiri de prestigiu, dar fără activitate reală acolo; adesea nimeni nu ştie nimic de ele la faţa locului; birouri inexistente sau nu accesibile. 
• reprezentanţi care nu pot fi contactaţi; adrese declarate fără niciun angajat sau cu alte companii care funcţionează acolo. 
• schimbări de nume recente, acţionari nou-veniţi, coduri de TVA activate târziu, puncte de lucru declarate în mod dubios (prin comodat, în aceeaşi zi, în localităţi diverse) etc. 

Romnef Steel Company

• Fostă „Milly Prod Com”, redenumită în mai 2025. 
• Cifre declarate:  963–993 milioane lei cifră de afaceri în 2024; profit net  229 milioane lei; 55 de angajaţi. 
• Sediul social declarat: Bulevardul Poligrafiei nr. 1A, Bucureşti, dar nu există birouri identificate acolo; punctul de lucru declarat în Cluj — într-un parc industrial — dar nu s-a găsit activitate reală, doar numele firmei rostogolit pe site. 

Zeus Corporation

• Fostă „Carldon Com”, redenumită tot în primăvara lui 2025. 
• Cifre declarate:  999 milioane lei cifră de afaceri; profit 183 milioane lei; 95 de angajaţi. 
• Sediul declarat: Calea Floreasca nr. 246C, Bucureşti (în clădirea Sky Tower) — dar reprezentanţii Sky Tower spun că nu există o firmă cu acest nume acolo; nu există dovezi de activitate concretă vizibilă pentru public sau în piaţă. 

RICHRBT 1 SRL – „cea mai mare firmă-fantomă”

Pe lângă cele două, este cazul dramatic al RICHRBT 1 SRL, investigat de Recorder:

• Companie care declară activitate de construcţii de drumuri/autostrăzi. 
• Venituri cumulate de 3,6 miliarde lei; sediul social declarat pe Bulevardul Charles de Gaulle nr. 16, București — care, în realitate, este sediul unei toalete publice. Adrese secundare fictive sau care coincid cu alte afaceri ce nu au legătură; firme reale susţin că nu au vreo colaborare sau contract cu RICHRBT. 
• Alte date: preluarea contestată, după ce proprietarul iniţial a susţinut că firma i-a fost „furată” prin semnătură falsă; cod TVA luat şi anulat; profituri declarate foarte mari; prejudicii estimate. 

Ce arată aceste exemple — probleme şi riscuri

1. Eroziunea încrederii

Când cifre mari sunt declarate fără consecinţe reale, când sediile sociale nu corespund realităţii, când instituţiile statului par să fie depășite sau să tolereze nejustificat, populaţia, mediul de afaceri, investitorii pierd încredere. Dacă statul nu poate garanta că cifra de afaceri depusă corespunde cu ceva palpabil, atunci sistemul se devalorizează.

1. Pierderi fiscale și economice

Firmele fantomă pot fi folosite pentru evaziune, pentru fraudă cu TVA, pentru spalare de bani, pentru acces la credite furnizor sau facilități fiscale necuvenite. Toate acestea înseamnă resurse care nu ajung în buget, comercială reală sau investiţii productive.

1. Distorsionarea pieţelor și competiţiei

Firme reale, care investesc, angajează oameni, plătesc taxe, sunt defavorizate atunci când „jucători” care nu fac nimic sau fac fraudă urcă artificial în clasamente, atrag furnizori, participă la licitaţii, obţin credibilitate pe hârtie. Se creează o piaţă pătată.

1. Funcţionarea slabă a instituţiilor

ANAF, Registrul Comerţului, autorităţile locale — toate acestea sunt organismul pe care se sprijină încrederea. În aceste cazuri, părţi ale sistemului nu au reacționat la timp sau deloc: validarea de bilanţuri false, acordarea codului TVA fără verificări realiste, tolerarea adreselor false, lipsă de sancţiuni severe. Acestea semnalează slăbiciuni institutionale majore.

1. Dimensiunea morală şi social

Cazurile ridică întrebarea: cine plăteşte când o parte face fraudă? Mullți dintre cei care–în sărăcie, cu poate salarii mici–își plătesc taxele, respectă regulile, iar alţii profită. Rezultatul: creşte sentimentul de nedreptate, al corupţiei acceptate tacit, al dispreţului faţă de lege.

România săracă, dar nu chiar

Pe hârtie, România poate părea o ţară care evoluează: cifre mari de afaceri, aparenţe de prosperitate. Dar sub această cortină mulţi oameni se chinuie. Structuri de stat care nu funcţionează, investitori serioşi care nu fac profituri sau sunt deterioraţi de competiţia neloială, oameni carora le este greu să-şi plătească facturile, să îşi trimită copiii la şcoală, să meargă la medic când e nevoie.

Dar „România săracă” nu înseamnă neapărat România fără potenţial. Înseamnă ţara a cărei infrastructură, instituţii și societate sunt încă infectate de vulnerabilităţi — dar care are resurse, oameni, institutii capabile să se îmbunătăţească. Înseamnă şi că mulţi nu acceptă această stare de fapt.

Între indignare şi speranţă

Da, cele trei firme — Romnef Steel Company, Zeus Corporation şi RICHRBT 1 SRL — sunt simbolurile celor ce merg perfect pe hârtie, dar dispar când vine vorba de realitate. Ele nu sunt doar excepţii penibile: ele pot fi parte a unui mecanism profund toxic, care penalizează pe cei cinstiți şi slăbeşte statul.

Îngrijorarea e justificată. Dar nu sunt lipsă deloc motive de optimism:

• mass-media independentă şi jurnaliştii de investigaţie (Recorder, Europa Liberă etc.) fac lumină, expun faptele;
• există reacţii ale autorităţilor: sancţiuni, anchete, chiar sechestru de bunuri în cazul RICHRBT, demersuri la ANAF/DGAF. 
• societatea civilă începe să ceară responsabilitate, transparenţă; mediul de afaceri adevărat observă, protestează, evită colaborările dubioase.

Nota finală

România poate fi săracă, dar nu complet resemnată. Putem avea instituţii care funcţionează, legislaţie respectată, oameni oneşti care fac afaceri reale, creativitate, muncă – toate acestea există, și dacă sunt susţinute — pot fi antidotul. Cele trei „miliardare fantomă” nu sunt apoteoza României, ci un semnal de alarmă: dacă nu ne trezim, ceea ce e pe hârtie poate deveni tot ce contează. Dar dacă lucrăm pentru adevăr, pentru reguli clare, pentru sancţiuni reale – riscăm să nu rămânem doar cu iluziile de prosperitate, ci să construim ceva palpabil, durabil.

M.A. Dumbravă