Milionarul ingenios de Sf. Valentin

Dacă un milionar ar fi ingenios şi ar avea o iubită, atunci, ca să-i probeze sângele albastru, sau cel eventual de ţoapă, ar face un itinerar prin Europa ca să-i facă un cadou pe cinste:

Întâi s-ar duce la München să-i cumpere un BMW pe care l-ar aduce în România să-i schimbe caroseria într-una de Dacia Logan.

Apoi s-ar duce la Londra, la magazinul Harrods să cumpăre ciocolată To'Ak pe care ar împacheta-o în pliantele de la Penny Markets.

După care ar da o fugă la Paris să-i cumpere o sticlă de şampanie de Reims pe care ar vărsa-o într-o sticlă de fanta. Tot acolo s-ar duce la "Tati" să iau o sacoşă de plastic pe care să scrie "Tati les plus bas prix"- adică Tati preţurile cele mai mici, un fel de ALTEX de la noi.

Şi-ar continua călătoria via Roma, la "Artefiori" să cumpere un buchet de trandafiri albaştri şi un bulb de orhidee Rothshild pe care să-l pună într-un ghiveci popular de pământ cu trifoi pe deasupra.

La bijutier s-ar adresa în Roterdam să achiziţioneze un colier şi-o brăţară rainbow. De ce la Roterdam? Pentru că acolo au şi o fabrică de conserve de peşte şi s-ar duce să le ambaleze într-o cutie de sardele.

S-ar opri şi pe la Geneva să comande un ceas de damă Patek Philippe personalizat pe care să scrie în ruseşte “Pobeda cu 9 rubine”. N-ar strica şi o plimbare la Chişinău la fabrica de cartoane vrac să ia nişte cutii de la 1m latură la 5 cm, pe care să le bage una-ntr-alta stil Matrioşka.  În cea mai mică, să nu-ncapă mai mult de un bileţel pe care să fie scris “Frunză verde de hamsii, te iubesc ca-n prima zi!”.

În ziua mult aşteptată, 14 februarie, la şase dimineaţa, cine o să-i bată la uşă să o surprindă cu bigudiuri? El, coborât din Dacia-BMW legată cu funde mari roşii, în trening mov, fes galben şi sandale maron (toate de la second hand), cu sacoşa Tati ce conţine bijuteriile, şampania, azaleea şi ciocolata, cheile de la maşină, ce mai are, şi buchetul de trandafiri în ceolofan în mâna stângă, iar setul de cutii ca matrioşka în mâna dreaptă.

Şi dacă o să se uite cruciş la el şi-o să-i mai ardă şi câţiva trandafiri albaştri pe spinare, el o să-i şoptească direct în ureche: "Iubito, important e conţinutul, nu ambalajul!"

Pentru că la toţi, când vedem ignoranţi în ale trendului, ne stă pe buze proverbul: “Ce ştie ţăranul ce-i şofranul.” Când facem cadouri “cu preţiozitate”, încă de la înmânare avertizăm despre brend, editură, magazin, etichetă. “Iubito (iubitule, drago, dragule), uite colea la etichetă, ie dă firmă, doar nu crezi că ţi-am cumpărat-o de la ALTEX!” Nici nu mai contează dacă ce-i de băut sau mâncat ne place la gust, dacă  produsul vestimentar ni se potriveşte, dacă mai avem în bibliotecă acea carte de la altă editură, dacă produsul electrocasnic sau vesela primită-n dar ne face trebuinţă, dacă tabloul se asortează cu covorul sau pledul de pe canapea, când îi vezi eticheta, brandul, când auzi preţul sau magazinul de achiziţie, când autorul “cadoului artistic” e în top, dai semne de mare bucurie.

Şi noi suntem milionari. Avem milioane de lucruri împrumutate fără discernământ de la alţii, începând cu gândurile, trecând prin cele mai felurite lucruri concrete ori abstracte şi terminând cu sărbătorile. Chinezării, americănisme, nemţisme, franţuzisme, progresisme, conspiraţionisme, războisme, pacifisme, climaticisme şi clismaticisme, trotinetisme şi pedestrianisme, etc şi etc sub directa şi nepreţuita oblăduire a politicii şi a modei, care sunt cele mai tulburătoare şi mai fascinante ocupaţii ale minţii spre comentare şi adaptare (ne cerem scuze că s-a omis fotbalul, dar acolo e cu cântec, pentru că fotbalul american n-a prins, nu şi-a croit nişă, nici fani şi e bine s-o lăsăm mai moale cu sporturile tradiţionale).

Când vine vorba de cum petrec câmpinenii Sf. Valentin, răspunsul e: ca la Vaslui. Să ne bucurăm totuşi, că avem o etichetă a noastră, preţioasă în România. Una e să zici la Bucureşti că eşti vasluian şi alta că eşti câmpinean. Vasluian rimează cu ţăran, câmpinean rimează cu şofran. Câmpinean înseamnă însorit, intelectual, disputo-puzist, haşdeist, industrializat; dar, ca şi vasluianul, cu mai multe zeci de ani în urmă habar n-aveau oamenii nici de Sf. Valentin al occidentalilor, nici de Dragobetele dacofililor scos la bătaie în contrapondere. Nu prea te pui cu americanul, că de la americani ne vine, şi tot americanii o să ni-l scoată din uz, fiindcă nici sfinţii, nici dragostea hetero, nici iubirea pasională, nici cadorisirea fără interes, şi, mai ales abandonatul luptei, combativităţii, revanşei în pofida dragostei nu mai sunt la modă.

A venit vremea erosului dirijat. Consultaţi manualele şcolare în devenire pentru elucidare, informare, aplicare; fiţi liniştiţi, o să fie de firmă. Dacă o să avem sau nu PUZ, nu se ştie, dar bordel o să avem sigur şi la propriu, că la figurat l-am avut în politică de decenii, de când a intrat şi Sf. Valentin şi Halloween ca obiceiuri în masă.

Aşa cum s-a menţionat, ca idee, fiţi vigilenţi la conţinut, că în curând toate produsele o să fie de firmă, inclusiv erosul, şi o să se dea poate la liber, poate pe cartelă, de aceea, cum spune un poet câmpinean mai nerenumit: “Şi de Sfântul Valentin, să ne mai iubim puţin, că de-o fi, la Dragobete, ne-om iubi pe îndelete.”

Dan Precup