Unirea nu mai este un tabu la Chișinău. Ce spune, de fapt, cel mai recent discurs din Republica Moldova

Declarația premierului Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, potrivit căreia ideea unirii cu România „nu poate fi exclusă”, a trecut rapid prin fluxurile de știri. Pentru unii a fost doar o formulare diplomatică. Pentru alții, un semnal politic atent calculat. În realitate, poate fi mai mult decât atât: semnul unei schimbări de ton care, până acum câțiva ani, ar fi fost aproape imposibilă la nivelul conducerii de la Chișinău.

Premierul moldovean nu a vorbit despre un proiect imediat și nici despre un calendar politic. Din contră, a insistat că prioritatea actuală rămâne integrarea europeană. A spus însă ceva important: că România și Republica Moldova sunt „foarte aproape” și că, în istorie, lucrurile se pot schimba. 

Diferența nu stă neapărat în cuvinte, ci în faptul că ele sunt rostite oficial, într-un moment regional extrem de tensionat.

Ani la rând, tema unirii a fost tratată la Chișinău fie ca subiect electoral marginal, fie ca instrument de atac politic. Astăzi, discursul pare mai nuanțat. Nu mai vorbim despre sloganuri, ci despre apropiere economică, administrativă, energetică și europeană.

Republica Moldova depinde tot mai puțin de Est și tot mai mult de spațiul european. Interconectările energetice cu România, sprijinul financiar european, accesul la piața UE și cooperarea instituțională au schimbat profund raportul de forțe din regiune. În paralel, războiul din Ucraina a accelerat o repoziționare strategică pe care Chișinăul probabil ar fi făcut-o mult mai lent în alte condiții.

Republica Moldova a devenit oficial stat candidat la Uniunea Europeană în 2022, iar instituțiile europene au apreciat în repetate rânduri ritmul reformelor și direcția pro-europeană asumată de actuala conducere.

În acest context, declarația premierului poate fi citită și ca un mesaj către două direcții diferite.

Prima este internă. O parte importantă a populației Republicii Moldova privește astăzi România nu doar emoțional sau cultural, ci pragmatic. România înseamnă acces la piața europeană, infrastructură, securitate și stabilitate economică. Inclusiv statisticile privind cetățenia română sau migrația arată că legăturile dintre cele două state sunt deja mult mai profunde decât discursul politic oficial.

A doua direcție este externă. Mesajul transmis pare să spună că Republica Moldova nu mai acceptă să rămână într-o zonă gri geopolitică. Nu întâmplător, discursul despre „ambiguitate strategică” începe să dispară din spațiul public moldovean.

Totuși, Chișinăul evită atent radicalizarea subiectului. Premierul a precizat clar că proiectul unirii și proiectul integrării europene nu pot fi gestionate simultan. Este, probabil, și o formă de realism politic. Republica Moldova are încă o societate divizată, o regiune separatistă nerezolvată și o presiune constantă venită dinspre propaganda rusă.

De aici și prudența limbajului.

Nimeni nu vorbește oficial despre pași concreți. Nimeni nu discută termene. Nu există negocieri, proiecte instituționale sau inițiative comune în această direcție. Există însă ceva ce părea improbabil până recent: normalizarea unei conversații publice despre unire, inclusiv la nivel guvernamental.

Interesant este și momentul ales pentru această declarație. România traversează o perioadă politică agitată, iar în regiune se discută tot mai des despre viitorul arhitecturii europene și despre consolidarea blocului comunitar. În acest peisaj, Republica Moldova încearcă să transmită predictibilitate și direcție pro-europeană, indiferent de turbulențele politice din jur.

Poate că adevărata miză nici nu este astăzi unirea propriu-zisă.

Poate că miza reală este apropierea ireversibilă dintre cele două state, până într-un punct în care granița devine mai degrabă administrativă decât mentală sau strategică.

Restul rămâne, cel puțin pentru moment, în zona întrebărilor pe care istoria Europei de Est le-a lăsat rareori închise definitiv.