Nu vom călători fără vize în Statele Unite… Așa, și?

Nu vom călători fără vize în Statele Unite… Așa, și?

A venit apocalipsa? De ce un detaliu tehnic, birocratic, a devenit problemă națională, iar toate vocile alarmiste strigă de parcă ne-ar fi fost anulat viitorul? Într-o perioadă în care ne confruntăm cu provocări reale – de la degradarea sistemului de educație, la lipsa unei strategii coerente în sănătate, migrație, siguranță și securitate – ne concentrăm isteric pe un subiect care, în realitate, poate nici nu ne garanta un beneficiu atât de spectaculos.

Hai să ne păstrăm calmul. Să gândim la rece. De ce ne deranjează ideea că trebuie să mergem la Ambasadă pentru o viză? Avem ceva de ascuns? Ne simțim umiliți pentru că trebuie să completăm un formular și să demonstrăm, prin acte, că intențiile noastre de călătorie sunt legale? Pentru cine se simte ofensat de acest pas administrativ, poate e cazul să ne punem întrebări mai serioase despre motivația reală a deplasării.

Programul Visa Waiver nu este un cadou. Nu e un trofeu. Nu e o diplomă de onoare. Este un mecanism tehnic, guvernat de criterii clare și standarde stricte de securitate. Iar Statele Unite au tot dreptul – ba chiar obligația – de a reevalua periodic eligibilitatea statelor în contextul noilor realități globale.

România tocmai a intrat într-o zonă gri, cu alegeri suspendate, instabilitate politică și o ascensiune evidentă a discursurilor extremiste. Avem parlamentari care încurajează comportamente violente, avem manifestații huliganice în stradă sub steaguri politice, nu avem un președinte ales, dar în același timp, ne supărăm că ni se cer garanții suplimentare la granițele unei țări unde nici măcar cetățenii proprii nu intră mereu liber.

Și pentru că la noi totul se traduce în vinovați simbolici, iată că deja se cere schimbarea ministrului de externe, ca și cum un gest politic superficial ar compensa lipsa unui parcurs serios, strategic și diplomatic în această direcție. Dar oare chiar o demisie ne-ar aduce Visa Waiver-ul mai repede? Sau e doar o nouă formă de aruncare a vinei, în lipsa unor reforme reale?

State precum Ungaria sau Polonia, membre ale Visa Waiver de ani de zile, s-au confruntat la rândul lor cu reanalizarea statutului în perioade de criză politică sau tensionare a relațiilor bilaterale. În 2020, în urma unor tensiuni diplomatice și a creșterii fluxurilor de migrație, Chile, una dintre cele mai stabile țări din America Latină, a fost amenințată cu excluderea din program. Deci nu e vorba de o „pedeapsă” aplicată României. E vorba de o realitate globală care cere prudență.

În loc să tragem semnale de alarmă inutile și să plângem pe umerii unui vis american amânat, poate ar trebui să ne punem întrebarea: Dar dacă e, de fapt, mai bine așa?

România este deja o țară depopulată. Conform datelor INS și Eurostat, peste 5 milioane de români trăiesc în afara granițelor, majoritatea în UE. Cei mai mulți sunt tineri, bine pregătiți, exact acei oameni de care economia și societatea românească are disperată nevoie: medici, IT-iști, constructori, asistente, ingineri. Cum ar fi să deschidem complet robinetul și spre SUA? Ce garanții avem că nu vom pierde și ultima generație capabilă să reconstruiască România?

Poate, fără să vrea, America ne-a făcut un bine. Ne-a oferit o oglindă. Iar în acea oglindă vedem o țară care încă nu e suficient de sigură, de stabilă și de predictibilă pentru a inspira încredere totală partenerilor săi. Iar asta nu e vina nimănui din afară – e doar rezultatul a ceea ce am construit (sau nu) noi înșine.

E momentul să schimbăm perspectiva. Nu să ne plângem că nu putem pleca, ci să ne gândim de ce nu vrem să ne întoarcem? Să investim interes și energie în programe ca RePatriot, care încearcă de ani buni să aducă înapoi românii din diaspora, să le ofere contexte de dezvoltare în țară, să le valorifice experiența. Să susținem inițiative antreprenoriale, comunități locale, educație de calitate. Să reconstruim încrederea în România – nu prin lozinci, ci prin fapte.

Visa Waiver-ul nu ne scapă de vize, ci ne cere mai multă responsabilitate ca societate. Așa că, în loc să urlăm la lună pentru o amânare temporară, poate că am face mai bine să ne dăm seama că adevărata problemă nu e că nu putem călători fără viză, ci că prea mulți dintre noi n-au mai avut motive să se întoarcă.

Și dacă tot vorbim despre libertate de mișcare – haideți să ne asigurăm că, înainte să ne deschidă America larg porțile, ne deschidem noi, ca stat, drumurile spre o viață mai bună aici. Pentru toți. Inclusiv pentru cei care, deocamdată, ne privesc de la distanță.

M.A. Dumbravă