Poiana lui Iocan: Ce ar trebui să reținem după vizita din weekendul trecut în fosta rafinărie Steaua Română.

A fost un sfârșit de săptămână intens pentru locuitorii municipiului Câmpina.

Peste 3000 de persoane au dat curs invitației de a vizita fosta rafinărie Steaua Română, în cele două zile în care a fost deschisă publicului pentru vizitare.

Deși inactivă din anul 2007, soarta ei pare să rămână în continuare în coadă de pește. Nimeni nu poate ști dacă un plan este bun sau nu, până când el nu este elaborat și pus în practică.

Dacă timp de aproape 15 ani nimeni nu s-a gândit să facă ceva concret în acest spațiu imens de vestigii tehnologice inutile, achiziția ei de câtre un grup de firme câmpinean, cu resursele, know how-ul și dorința să construiască pe termen lung ceva util pentru comunitate, a pus pe jar numeroase voci și luptători pentru dreptate, care într-un cântec de lebădă fals încearcă să îl învie pe Lazăr din mormânt fără divinitate.

Tururile ghidate, realizate în acest weekend, au fost însoțite de momente artistice, muzică și proiecție de film, recreere și tombolă, însă principalul scop a fost acela de a permite oamenilor să vadă concret ce este înăuntru, fără mituri, ascunzișuri sau planuri secrete. Dorința actualilor proprietari este aceea ce a afla de la oameni ce își doresc și ei pentru viitor de la acest loc plin de istorie pentru viețile tuturor câmpinenilor, dar care nu mai poate deservi comunitatea decât prin reconversie și regenerare.

Concret, spațiul care reprezenta odată Rafinăria Română nu mai poate avea vechea utilitate, aceea de rafinărie. PUNCT!

În concluzie, există următoarele variante:

Varianta 1: STEAUA ROMÂNĂ – muzeu

Fosta rafinărie Steaua Română devine patrimoniu istoric și nu se mai poate interveni cu nimic asupra ei, decât cu aprobarea Ministeruluiu Culturii. Dar, pentru ca ea să devină muzeu, punct de atracție cultural – industrial sau cum s-ar putea numi, trebuie o investiție solidă din partea statului român. Doar inventarierea elementelor existente, poate dura ani, iar în condițiie în care din noiembrie 2021 până în mai 2022 nicio comisie sau specialist din partea ministerului Culturii nu s-a deplasat în zonă să vadă, nu neapărat să evaluze, ci doar să vadă, acest sit poate deveni în timp o ruină mult mai mare decât este acum și o sursă de poluare constantă și chiar periculoasă pentru toți câmpinenii. Eficiența cu care statul român intervine în reabilitarea, păstrarea și conservarea patrimoiului său este dovedită de-a lungul timpului de sutele de vestigii și monumente istorice acoperite de buruieni în întreaga țară...

Mulți dintre cei invervievați de noi, în acest sfârșit de săptămână, în timpul tururilor ghidate, dar și cei care ne-au scris pe pagina de FB și pe mail, s-au plâns, printre altele, de faptul că iarba nu este tunsă, că buruienile sunt crescute printre instalații. Nu este treaba noastră să ne dăm cu părerea despre ce ar trebui făcut, dar putem să constatăm și să relatăm.

Haideți să facem împreună un efort de gândire și să ne imaginăm cât ar costa înteținerea a 17h de spațiu verde, care să completeze plăcut și armonios din punct de vedere vizual stația de încărcare-descărcare, răcitorul, hala cazanelor, instalația de distilare în vid și clădiri vechi de peste un secol, ce se doresc a deveni monumete istorice... În plus, toată această cheltuială va fi cu siguranță transferată către autoritatea publică locală, că doar nu face Ministerul Culturii licitație pentru contractarea de servicii de peisagistică în vederea întreținerii spațiului verde din potențialul Muzeul Steaua Română. Nicidecum! Va reveni în sarcina Primăriei municipiului Câmpina sau a consiliului Județean Prahova. Practic, o mare parte din banii contribuabililor orașului Câmpina, taxați corespunzător cu tarife de municipiu, vor merge în întreținerea potențialului Muzeului Steaua Română.. patrimoniu național. În timp, probabil peste vreo 5-10 ani când va fi perfectată documentația și statutul juridic, potențialul Muzeu va avea un număr de aproximativ 50.000 de turiști pe ani. Dacă înmulțim cu 20 lei/biletul, putem estima un income de aproximativ 1.000.000 lei/an. Cheltuielile viitorului Muzeu, vor fi probabil de cel puțin 20-30 de ori mai mari. Asta dacă primește avizul mediului și ISU pentru funcționare ca Muzeu și nu va avea soarta actualului muzeu Iuia Hașdeu, închis de aproape 3 ani pentru reabilitări...

Varianta 2: STEAUA ROMÂNĂ – Centru urban modern

Varianta a doua, propusă de grupul de firme care deține actualmente spațiul este ca fosta rafinărie Steaua Română să nu fie clasată ca monument istoric și să poată fi dezvoltată ca un centru urban modern cu toate necesitățile și facilitățile secolului 21, spații verzi întreținute, clădiri modernizate și eficientizate energetic, care să păstreze în structură elemente a ceea ce a fost odată km 0 al Câmpinei de azi. Asta, probabil, după o consultare cu locuitorii și cu specialiști naționali și internaționali, după cum ne-a fost declarat la conferința de presă de vinerea trecută. Cu siguranță multe dintre elementele existente vor face parte din viitoarea arhitectură urbană, pentru că sunt definitorii în identitatea locului și pot fi cârlige importante orice afacere.

Părerile celor pe care i-am intervievat duc în mare parte spre aceeași idee: dorinta de a se face ceva. Ceva pentru comunitate, fără pierderea identității. Oamenii sunt conștienți că nu putem sta în calea progresului și dezvoltării iar evoluția înseamnă în primul rând să realizezi cu adevărat ceea ce este în jurul tău și posibilitățile pe care le ai ca să faci lucrul acesta.

Câte orașe din România se pot lăuda cu faptul că pe raza lor există firme cu potențial financiar, care doresc să investească în ruinele comunității și să redea oamenilor, într-o formă actuală și eficientă, mormanele de moloz adunate peste ani din ineficiența conducătorilor? Și să te mai și întrebe „Tu, cam ce ai vrea?”

De sute de ani ne plângem că țara ne-a fost vândută bucată cu bucată străinilor, care au luat tot ce s-a putut, au otrăvit fântânile și au lăsat pământul parjolit în urma lor. Cu toate astea, în momentul în care o entitate românească, cu aceiași putere financiară ca cea a investitorilor străini, dar cu interes național, încearcă să facă curat în urma dezastrului privatizării greșit manageriate timp de decenii de statul român, dintr-o dată este ceva suspect și trebuie oprită de arhanghelii cuielor ruginite...

Și totul se blochează... Urmează așteptarea.

De 30 ani tot așteptăm ceva... Orice... Ne place să așteptăm, ne-am obișnuit. Suntem în zona de confort. Dacă trebuie să facem concret ceva, ne ia panica. Nu știm să facem prea multe de unii singuri, uneori nu știm nici măcar să gândim singuri. Nu știm să ne adunăm informațiile din maii multe surse și nici ce să facem cu ele dacă le obținem. Dar mergem regulat în Poiana lui Iocan, de pe internet să ne dăm cu părerea.

Dacă totuși părerile noastre ar fi unele constructive, cu idei bune sau rele, cu dorințe transmise corect, comunicate eficient către cei care decid, poate așa vom reuși cândva să ieșim din zona noastră de confort și chiar să facem ceva cu care să contribuim la dezvoltarea personală și a comunității în care trăim.

Să ne fie bine!