Criza urșilor în România: O autoritate incompetentă, paralizată de frică și neputință  

România se confruntă cu o criză care a scăpat complet de sub control, o criză legată de prezența urșilor în zonele locuite, care a dus la o creștere alarmantă a numărului de victime omenești între 2016 și 2024. În loc să acționeze cu fermitate, autoritățile române par să fie paralizate de frica de răspundere și de presiunea exercitată de ONG-uri care se opun oricărei forme de intervenție eficientă.

Este inadmisibil ca într-o țară europeană, autoritățile să stea cu mâinile în sân, în timp ce oamenii sunt atacați și uciși de urși. Neputința și incompetența lor ridică întrebări grave despre cine ne protejează cu adevărat în această țară. În timp ce țări precum Norvegia sau Suedia, care anul acesta a decis uciderea a 20% din populația de urși a țării, gestionează problema cu decizii ferme – împușcând anual un număr controlat de urși pentru a proteja siguranța cetățenilor – România rămâne blocată într-o frică irațională de a lua măsuri impopulare.

Și ca și cum această incompetență nu ar fi suficientă, Academia Română susține poziția ONG-urilor care militează pentru protecția absolută a urșilor, ignorând complet pericolele evidente pentru populație. În loc să ofere soluții echilibrate, Academia Română contribuie la perpetuarea unei crize care amenință zilnic viețile românilor.

Un exemplu flagrant al acestei neputințe se manifestă și în municipiul Câmpina, unde prezența urșilor a devenit un coșmar zilnic pentru locuitori. Doar în ultima săptămână, nu mai puțin de patru avertizări Ro-Alert au fost emise pentru prezența urșilor în oraș, culminând cu incidentul din 29 august, când mai mulți urși au ajuns pe Calea Doftanei, una dintre cele mai aglomerate zone ale orașului.

Aceste „alerte de urs” au devenit atât de frecvente încât câmpinenii aproape că le consideră parte din rutina zilnică.

Cu toate acestea, autoritățile se limitează la a trimite mesaje de avertizare pe telefoane, fără a lua însă nicio măsură concretă. Nu se fac eforturi reale pentru a localiza și îndepărta urșii din zonele locuite, iar această pasivitate nu face decât să crească pericolul pentru locuitori.

Faptul că orașul Câmpina nu a înregistrat încă un incident major este pur și simplu o chestiune de noroc. Dar cât timp mai poate dura acest noroc? Siguranța cetățenilor este pusă în pericol în fiecare zi, iar autoritățile par incapabile să gestioneze o situație care cere acțiuni rapide și decisive.

România trebuie să se trezească la realitate și să învețe din exemplele internaționale. Este necesar un plan de acțiune clar și eficient pentru gestionarea populației de urși, unul care să pună siguranța publică pe primul loc, fără a neglija nevoia de a proteja specia. Continuarea ignorării acestei probleme va duce inevitabil la mai multe victime omenești – victime ale neglijenței și incompetenței autorităților noastre.

Este momentul ca autoritățile să acționeze cu fermitate și responsabilitate, înainte ca un alt incident tragic să demonstreze, încă o dată, cât de ineficiente sunt în protejarea cetățenilor pe care ar trebui să îi servească.

M.A. Dumbravă