Alegerile noastre. Sau despre ce înseamnă să gândești cu mintea limpede

Duminică, România a votat. Luni, România s-a trezit. Sau cel puțin așa ar trebui.

Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din 2025 sunt o oglindă amară a societății în care trăim. Cu peste 40% din voturi, George Simion a câștigat acest prim test al alegerii, ]n timp ce candidatul actualul coaliții de guvernare nici măcar nu a intrat în turul al doilea. Și mai grav decât atât: aproape 10 milioane de români au ales să ignore complet procesul electoral.

Să fie clar: acest editorial nu este o odă adusă lui Nicușor Dan. Nu este despre idealizare. Este despre ultimul semnal de luciditate pe care ni-l mai putem permite, ca societate.

Nicușor Dan nu este candidatul perfect. Nu este orator, nu inspiră masiv, nu electrizează mase. Dar este, în acest moment, singura opțiune rezonabilă care ne poate păstra ancorați într-o direcție europeană, democratică, stabilă. A-l vota pe Nicușor Dan nu înseamnă entuziasm. Înseamnă rațiune. Și un vot dat pentru România, nu pentru vanitatea noastră de alegători „dezamăgiți”.

De partea cealaltă, avem un personaj construit. Șlefuit de camere, cosmetizat în discurs și prezentat românilor în cel mai bun unghi. George Simion nu este un lider cerebral. Este în momentul de față un produs de imagine.

Fost șef de galerie, obișnuit cu scandările, cu ultra-violențele din peluze și cu discursul vulgar din tribună, Simion a intrat în Parlament și n-a întârziat să confirme că acolo a rămas. Discursul său este plin de derapaje, de invective, de reacții impulsive, de misoginism și atacuri la persoană. A jignit colege deputate, a instigat, a provocat haos, a cultivat ura și suspiciunea.

Iar acum, în campanie, același Simion s-a îmbrăcat în costum, și-a temperat tonul, și-a citit discursul (cel mai probabil scris de altcineva), filmat cu duble, în fața unui decor creat pe chroma, învăluit de figura lui Călin Georgescu și ambalat ca un lider „de viitor”.

Dar imaginea nu e realitate.

Un fundal decorat autentic nu poate proiecta o Românie matură.

O voce moderată, învățată pentru alegeri, nu poate șterge ani de scandal, trivialitate și lipsă de viziune.

George Simion nu este România profundă. Este rezultatul unei Românii obosite, dezinformate și seduse de spectacolul ieftin.

Istoria a mai văzut astfel de personaje. Hitler a venit la putere în numele poporului german rănit. Mussolini, ca „om simplu”. Franco, ca salvator. Toți au promis ordine. Și toți au livrat frică.

În 2024, Germania a arătat că se poate și altfel. În ultimul ceas, cetățenii s-au ridicat și au votat masiv împotriva extremismului. Au înțeles pericolul și au acționat. România încă mai are această șansă.

Pe 18 mai nu alegem un președinte ideal. Alegem între o țară condusă cu mintea limpede și una guvernată de impuls, furie și nepricepere. Nu alegem între două viziuni, ci între normalitate și haos.

Cu siguranță dintre cei care l-au votat pe Simion nu l-au ales neapărat fiindcă îl admiră. Mulți au făcut-o din frustrare, din refuz față de alte partide. Dar nu din revoltă trebuie să construim viitorul, ci din discernământ. A fi naționalist nu înseamnă să strigi mai tare decât ceilalți, ci să iubești această țară în mod responsabil, matur și lucid.

Mediocritatea clasei politice actuale s-a plătit. Am sancționat-o. Dar nu ne putem permite ca reacția să fie una autodistructivă. România este fragilă. Este în derivă. Iar alegerile din 18 mai sunt momentul în care putem redresa corabia.

România nu este un clip viral. România nu este o tribună de stadion. România nu este un platou de filmare cu chroma și replici învățate.

România este casa noastră. Și dacă vrem să o protejăm, trebuie să începem prin a o respecta.

Pe 18 mai, mergeți la vot.

Nu neapărat pentru Nicușor Dan. Ci pentru ultima fărâmă de rațiune din fiecare dintre noi.

M.A. Dumbravă