Să demolăm, să suferim alături de români și apoi să construim.

România se află într-un punct de cotitură. Nu e vorba doar de o criză economică care se profilează la orizont, ci de o criză a sistemului însuși. De zeci de ani construim pe fisuri, cârpim structuri vechi, închidem ochii la rugină și cosmetizăm fațade prăbușite din interior. E momentul să recunoaștem: dacă vrem o Românie care să reziste, trebuie să avem curajul să demolăm tot ce e putred.

Declarațiile recente ale lui Ilie Bolojan, unul dintre puținii oameni politici cu simțul realității și responsabilității, trag un semnal de alarmă tăios și nedisimulat: România nu mai poate susține aparatul de privilegii, de risipe, de complicități tăcute care au adus bugetul public în pragul colapsului. Cheltuim enorm pentru funcționari care nu produc plusvaloare, pentru instituții învechite care dublează atribuții, pentru sinecuri și pensii speciale care sfidează munca cinstită.

A construi înseamnă, întâi de toate, a curăța terenul. Iar „terenul” pe care ne pregătim să ridicăm noua Românie este acoperit de straturi groase de ineficiență, ipocrizie și frică de reformă. Nu putem vorbi despre dezvoltare durabilă cu 16.000 de structuri de conducere în administrația publică. Nu putem vorbi despre solidaritate națională când o mână de privilegiați trăiesc pe spatele unei majorități tăcute și epuizate.

Urmează o perioadă dificilă. O recesiune cu dinți lungi, o ajustare dureroasă a cheltuielilor, o realitate în care reformele nu mai pot fi amânate. Dar nu trebuie să ne temem de suferință atunci când ea este necesară pentru vindecare. Dimpotrivă, trebuie să avem curajul de a suferi alături de români, nu deasupra lor, și să spunem deschis: da, e nevoie să tăiem în carne vie. Dar nu pentru a distruge, ci pentru a reconstrui un stat funcțional, eficient, care să merite cu adevărat încrederea cetățenilor săi.

România nu mai are timp pentru soluții de compromis. Are nevoie de lideri care nu doar să vorbească despre schimbare, ci să o impună, cu prețul capitalului electoral, cu riscul de a deranja „sistemele paralele”. Dacă vrem o Românie modernă, europeană și demnă, trebuie să acceptăm că întâi vom dărâma.

Și da, va fi greu. Dar este un greu care merită. Fiindcă doar pe ruinele unei vechi construcții corupte putem ridica o fundație solidă. Și doar împreună, în adevăr, transparență și sacrificiu, putem transforma această țară într-un loc unde fiecare român să aibă nu doar drepturi, ci și șanse reale.

Să demolăm, așadar. Să suferim alături de români. Dar, mai ales, să construim.

M.A. Dumbravă